Video – Cum a fost la teambuilding-ul din Cluj

Dacă nu ai fost absorbit de către o corporație încă, teambuilding-ul este acel fenomen care se întâmplă odată sau de două ori pe an, în care patronii firmei își scot angajații pe cheltuiala lor, în scopul unei omogenizări sociale. În alte cuvinte, este o ieșire alături de colegii de muncă în care ai ocazia să socializezi cu ei și să formezi sau să întărești relații de prietenie. Când ești prins la birou toată ziua, singurele interacțiuni personale pe care le ai cu restul sunt în pauza de țigară sau în cea de masă. Noi, fiind o entitate mică ăi care nu ne identificăm cu o corporație, avem altă deschidere unul față de celalalt. Așa că în acest teambuilding, relațiile de colegialitate au fost înlocuite de către cele de prietenie care s-au adâncit pe întreaga durată a șederii noastre la Cluj. Bine, am avut și mult de muncă, dar cum scăpam de ea și venea seara, ne adunam cu toții și râdeam până la orele nopții care începeau cu 0.

Alături de echipa Cavaleria, am plecat cu trei mașini: Tesla Model 3 a lui George, Cavaleromobilul și o Toyota Corolla Hybrid. Cu cea din urmă chiar am avut ocazia hilară de a merge cu bacul sau mai bine spus cu o chestie din lemn pe alocuri ranforsată cu metal ca să nu să se descompună de tot la prima urcare.

Totul a început vineri, când am ajuns în Cluj după șase ore și ceva de condus. Vă puteți închipui că prima oprire a fost la un restaurant unde ne-am relaxat cu toții. După ce s-a lăsat seara, cu toții eram obosiți, așa că nu am stat prea mult la taclale și ne-am dus la culcare. Sâmbătă urma o zi întreagă de teambuilding în care ne-am spus mulțumirile și nemulțumirile, ce vrem să facem și ce vrem să schimbăm la materialele noastre. Prima parte a constat într-o super prezentare a lui George și a Lorenei care ne-a lăsat pe toți într-o dispoziție foarte bună. Cavaleria.ro, Case Bune, Buhnici.ro, Lorena Buhnici și canalul nostru nou Cavaleria Com performează foarte bine și vă puteți închipui că toată echipa era extrem de mulțumită.

În a doua parte a zilei a venit rândul autorilor și a editorilor. Fiecare a avut puncte de vedere foarte pertinente, unii au vorbit mai puțin, alții (eu) au monopolizat discuția și s-au întins cu mult peste timpul acordat. Ce e fantastic la noi, este faptul că totul se petrece într-un mod onest, deschis și nu se lasă cu supărări puerile care ar fi spre detrimentul Cavaleriei. Scopul teambuilding-ului este să întărești relațiile și să vezi cum poți îmbunătăți ce faci, nu să te abții de la ceva doar ca să îl scutești pe X sau Y de o conversație neplăcută care tot ar surveni într-un moment din viitor. După suișuri și coborâșuri sentimentale, am plecat cu toții de acolo eliberați de nemulțumiri și încântați de perspectiva viitorului la Cavaleria. Eu cel puțin m-am simțit reîmprospătat.

În zilele care au urmat ne-am pus cu toții pe treabă și nimeni nu s-a lăsat până când venea seară și mergeam la la cina zilnică. George și Lorena au forjat interviu după interviu, eu împreună cu Prințul Prețului Corect (PPC) am filmat încontinuu acest vlog, eu am mai avut și un interviu cu băieții de la Rikodu, iar Marian, Radu, Daniel și Laurențiu au muncit și mai mult. Dar după, când ajungeam la cazarea noastră, începea distracția. Evenimentul serii a fost domnul PPC care a livrat cel mai incredibil „stand-up” pe care l-am auzit vreodată de la un român. Două ore a durat „spectacolul” și cu toții eram vineți la față de la râs. Nu ne venea să credem de unde le scoate, unde le-a ținut în tot acest timp, dar debitul verbal nu înceta să ne pună la pământ de râs. Cred că am ținut trezi două etaje de la râs cu lacrimi.

După încă o zi de filmări, a venit ultima noapte acolo în care eu, Daniel Ivan – follow pe Insta @danielivan1 – și PPC ne-am uitat la ultimul episod Game of Thrones. Nu mai trebuie să spun că am rămas toți trei dezamăgiți de acel episod. Totuși lui Marian i-a plăcut, măcar el s-a bucurat.

Următoarea zi am pornit la drum spre București, fiecare dornic de întoarcere. După vreo oră de când am plecat, am fost blocați în cea mai lungă coloană de mașini peste care am dat, din memoria mea recentă. Laurențiu la volan, pe bună dreptate, nu avea răbdare să așteptăm trei ore în trafic așa că a întors și a făcut stânga undeva. Waze ne-a dus până la un râu unde ne arăta că se putea trece pe un pod. După ce am lăsat în urmă asfaltul în schimbul noroiului și a derapajului, cu toții aveam un sentiment că nu am nimerit unde trebuia. Când am ajuns la podul pe care Waze îl vedea, am descoperit că era doar pe jumătate construit. Doar că… această jumătate se afla pe celălalt mal. Atunci Daniel a zărit „bacul”, am urcat cu Toyota plină de noroi și am traversat în siguranță, dar cu mult umor, toți cei 10 metri de râu. După aceea nu s-a mai întâmplat nimic demn de povestit și după multe ore de condus am ajuns cu toții la casele lor.

Eu încă sunt nou la toată treaba asta cu teambuilding, dar ce-am învățat din acesta e faptul că partea cu „building the team” nu se face de una singură. Ci noi suntem responsabilii. Noi ne-am făcut serile mai bune, noi ne-am făcut să râdem până la două noaptea, noi am lucrat ca o echipă, și tot noi ne-am întărit prieteniile. Chiar a fost un teambuilding super pentru mine și aș vrea să le mulțumesc Lorenei și lui George că ne-au oferit posibilitatea să avem niște amintiri foarte frumoase, care în câțiva ani vor fi subiectul discuțiilor care încep cu: „mai ții minte când am fost la Cluj și…”