E ok să învățăm istorie din filme?

Da, dar ar fi bine să nu te bazezi pe ele. Filmele nu sunt și nu ar trebui considerate surse de informații adevărate. Nu, nici măcar documentarele. Cu toate acestea, istoria a reprezentat, de-a lungul istoriei, o sursă de inspirație pentru subiectele filmelor. Astfel, s-a născut și ideea mea pentru clipul de săptămâna aceasta.

O luăm de la începuturile omenirii și vă recomand o comedie simpatică, ridicolă și care mie îmi place: Caveman se numește, e cu Ringo Starr, tobarul de la Beatles și, într-o maneriă umoristică, vorbește despre primii oameni. Nu știu unde îl găsiți pe acesta, dacă vreți vi-l împrumut eu pe DVD.

Merg acum la secolul 4 Înainte de Hristos, sau cum îmi place mie să-i spun, secolul -4 și vă recomand un portret al Greciei în filmul Socrate, regizat de Roberto Rossellini în 1971. Roberto Rossellini este unul dintre pionierii neo-realismului italian, considerat printre cei mai influenți cineaști. Neo-realismul italian a influențat direct noul val francez, cinematografia independentă americană, toate valurile noi au o rădăcină în buzunarul lui Rossellini. Asta despre cine l-a făcut. Acum, subiectul. Socrate a fost un filosof Grec, părintele democrației, prezent în scrierile lui Platon, discipolul său. A murit condamnat tocmai de poporul căruia a luptat să îi dea puterea. Aici e o chestiune de interes: dacă te interesează subiectul și știi ceva despre el, filmul o să îți placă mai mult. Dacă îți plac filmele și vrei să vezi cum stă treaba la un maestru italian, iarăși o să-ți placă.

Filmul Dacii din 1966 regizat de Sergiu Nicolaescu reprezintă o desfășurare impresionantă de forțe în ce privește numărul de oameni la figurație, cascadoriile, pirotehnica, dar și replici atât de siropoase încât te cam scot din film. Cu toate acestea, Amza Pellea e foarte bun în rolul lui Decebal, deși autorul filmului a decis să îi dubleze vocea și să o înlocuiască cu vocea lui Emanoil Petruț.

Rashomon este primul film japonez care s-a bucurat de apreciere internațională, fiind proiectat și premiat pe la festivaluri de film din toată lumea. Din nou, considerat unul din cele mai bune filme făcute vreodată, autorul la fel, este văzut ca un influencer dinainte să existe termenul și noi mergem mai departe la genocid.

Mai exact, glorioasa perioadă din istoria omenirii în care au existat cruciadele. Oare voi cum credeți că s-a răspândit creștinismul atât de eficient în toată lumea? Exact. Creștinizarea forțată este echivalentă, în mare măsură, cu ucideri în masă.

Kingdom of Heaven este iarăși un film pe care doar îl pomenesc pentru că probabil l-ați văzut deja și dacă nu, e ok, nu ați pierdut mare chestie. E cu Orlando Bloom care e brunet aici și, evident, multă violență. 

Dar, un film bun relevant pentru perioada respectivă este Robin Hood. Și acum să vedem: care Robin Hood, Sorin? Ei bine, Sorin, nu ăsta cu Russel Crowe, nici ăla prost de tot cu Jamie Foxx. Nici măcar nu mă refer la cel cu Kevin Costner ci, ai ghicit, la Robin Hood și Bărbați în Izmene. Dintre toate ecranizările legendei lui Robin Hood, aceasta este, cred eu, singura care merită văzută fiindcă este o parodie a tuturor filmelor cu și despre Robin Hood.

Pentru secolul 15 avem filmul Henric al cincilea din 1944, cu titlul alternativ “Istoria regelui Henric al cincilea și lupta de la Agincourt în Franța” dar noi o să îi zicem după numele mai scurt. 

Laurence Olivier, care era considerat un actor spectaculos al vremurilor, joacă rolul titular în filmul despre regele nemilos al Angliei și semnează și regia. Filmul este o adaptare parțială a piesei lui Shakespeare și am aflat o chestie destul de impresionantă. În timp ce filmau o secvență de lupte, echipa a trebuit să se oprească, deoarece avioane de război germane zburau pe deasupra în drum spre Londra. Nemții au fost atacați de avioane britanice chiar deasupra locației de filmare. După ce lupta reală s-a terminat, au putut relua lupta fictivă.

Secolul 16 aparține Rusiei. Atât URSS-ului cât și imperiului țarist. Filmul din 1944 Ivan cel Teribil, regizat de Serghei Eisenstein a fost comisionat de Iosif Stalin însuși, căruia nu i-a plăcut și care a interzis lansarea părții a doua a filmului. Ivan cel teribil nu și-a căpătat porecla de la felul în care gătea, iar Eisenstein l-a portretizat în film ca atare: un împărat crud, violent, în stare de atrocități.

Este important de văzut acest film pentru a realiza felul în care un regizor socialist a decis să portretizeze primul țar al imperiului rus. Cred că, dintre toate filmele pe care le-am recomandat până acum, acesta este cel mai important.

Aguirre – regizat de Werner Herzog, prima din cele cinci colaborări tumultoase dintre regizor și actorul Klaus Kinski. Niște conchistadori conduși de domnul Aguirre caută aur în imperiul incaș proaspăt cucerit. E un film bun, cu un personaj central puternic, cu mizanscene spectaculoase și care ne amintește că sclavia a existat dintotdeauna, mai peste tot pe planetă. Povestea aici are loc în secolul 16.

Pentru secolul 17 vă recomand un film plictisitor pe alocuri dar foarte frumos – Silence, din 2016, regizat de Martin Scorsese. Filmul spune povestea a doi preoți catolici care pleacă din Portugalia în Japonia în căutarea mentorului lor și cu scopul de a răspândi creștinismul. În perioada respectivă, creștinismul era interzis în Japonia și, deși era destul de popular deja, șogunatul Edo îi tortura și extermina în cele din urmă pe orice creștini pe care punea mâna. Filmul este despre credință și, deși nu sunt un creștin practicant, filmul mi-a plăcut foarte mult. Dați-i o șansă.

Fantomele lui Goya este recomandarea mea pentru secolul 18. Filmul lui Milos Forman din 2006 vorbește despre inchiziție, arta spaniolă, din nou, atrocități făcute de oameni în numele religiei și, de fapt, despre ce înseamnă omenia. Atenție, am zis omenie, nu omenire. 

Natalie Portman este spectaculoasă în film, la fel cum este Javier Bardem. Genul de film care te va face să îi cauți opera lui Goya pe net după ce îl vezi, precum și informații despre inchiziția spaniolă.

Pentru secolul 18 vă recomand filmul Barry Lyndon, regizat de Stanley Kubrick și lansat în 1975. Știu că am tot pomenit de Stanley Kubrick că e cel mai tare și v-am zis să vă uitați la filmele lui dar o să insist până o să vă uitați la toate. Nu sunt multe. Barry Lyndon povestește despre un tip care cucerește o văduvă bogată și îi ia locul soțului ei în aristocrația Angliei. E un film cu dueluri, zoom-uri spectaculoase, lumânări multe, costume frumoase și Marisa Berenson, cea mai frumoasă actriță din toată galaxia.

Il gattopardo regizat de Luchino Visconti este încă un film de puțin peste trei ore care merită fiecare secundă. Aici avem aristocrația siciliană a secolului 19 prezentată cu măiestrie de un regizor care vine tocmai din aristocrație. Să fiți atenți la scenografie în filmul acesta, la costume, la tot ce însumează partea vizuală a filmului, este cu totul special. Bonus pentru băieți este Claudia Cardinale iar fetele au două bonusuri, în funcție de preferințe:Alain Delon și Burt Lancaster.

Clipul e mai jos: