Lumea stă pe un butoi de pulbere
Încep cu Sri Lanka, despre care, cu siguranță ați auzit, mai ales în ultima perioadă, în care s-a vorbit la știri destul de mult despre țara insulară din sudul Indiei.
Ce se întâmplă acolo e o poveste veche, care a început odată cu venirea la putere a acestei familii, Rajapaksa. Nu o să fac acum istoria corupției în Sri Lanka, dar această familie, cu președintele în frunte, este considerată responsabilă pentru sărăcia gravă cu care se confruntă țara. Ce sărăcie? Rata de inflație la ei este de 133 % dar nu e numai asta o problemă. Alimente, farmaceutice, combustibilul, au se găsesc din ce în ce mai rar în Sri Lanka, curentul electric este oprit periodic, din aceleași motive. Sunt deja peste 100 de zile de proteste, timp în care poporul srilankez a reușit să forțeze președintele și prim-ministrul – amândoi din același clan Rajapaksa, să renunțe la funcție. Au luat cu asalt reședințele lor, pe cea a premierului chiar au ars-o. Iar acasă la președinte și-au făcut poze pe scaunul lui și au făcut baie în piscină. Președintele a fugit din țară și și-a prezentat demisia din Singapore, unde a reușit să fugă.
În timpul acesta, protestatarii cer o nouă constituție, alegeri prezidențiale, mai multe chestii dar, ce s-a schimbat este că a fost declarată stare de urgență în țară și armata a fost trimisă pe străzi pentru a controla protestele.
Statele Unite ale Americii
De unde să încep? De acum șase ani, credibilitatea Statelor Unite a început să scadă.
Pe lângă legea anti-avort care trimite țara în evul mediu, americanii au acum un președinte aproape viu care doarme pe el la conferințe de presă și care nu se descurcă să citească prompterul. Mă rog, am trece peste astea dacă ar face ceva realmente bun și nu ar arăta ca încă o păpușă a marilor corporații care controlează politica americană. Îmi cer scuze dacă par un conspiraționist, dar sunt supărat. La ce mă refer: reacția semi-pasivă la invazia Ucrainei, având în vedere că este liderul poate singurei puteri militare care ar putea să îl intimideze pe Vladimir Putin, arată că Joe Biden nu are vreun interes ca acest război să se termine. Totuși, durează de 5 luni deja. Apoi, ce face apropos de criza climatică este rușinos – a dezvăluit un plan de 2,3 miliarde de dolari pentru o infrastructură care să facă față caniculei și secetei care lovesc inclusiv America de Nord în această perioadă.
Traversăm Oceanul Atlantic dar înainte să vorbim despre bătrânul continent, mă opresc puțin în Libia, pentru a vă ilustra propria noastră ignoranță. Și nu, nu mă refere la faptul că am încetat să ne arătăm interesul pentru refugiați, deși problema persistă și fundul mării mediterane este plin de cadavrele refugiaților din Africa și Asia care încearcă să treacă înspre Europa pe ambarcațiuni imporvizate sau neîncăpătoare. Mă refer la faptul că Libia, care e mai aproape de Europa decât poate părea, stă pe un butoi de pulbere care riscă să ducă țara într-o stare dezastruoasă. Nu știai, nu-i așa? Nici eu. De aia sunt aici, să îți zic. Și poate după aceea, după ce vezi clipul acesta, te duci tu pe google și aprofundezi. Libienii ies de ceva vreme în străzi și protestează împotriva întregii lor clase politice, care, în urma unei perioade lungi de lupte pentru putere, au adus țara într-un stadiu avansat de sărăcie. Asta se întâmplă în mai toate țările în care diferențele de clasă socială sunt atât de vizibile și în care clasa de mijloc e de fapt o pătură superioară a clasei de jos. Fiți cu ochii pe Libia și pe protestele de acolo, e posibil să fie mai relevante decât par în acest moment.
Prim-ministrul Italiei și-a prezentat demisia dar președintele nu i-a acceptat-o, apoi a mai prezentat-o odată și a fost ok. Domnul Mario Draghi a fost ales Prim-ministru în februarie 2021 și, în timpul acesta, i-au fost recunoscute meritele pentru managementul crizei sanitare și economice italiene. Motivul pentru care Draghi și-a prezentat demisia este destrămarea coaliției guvernamentale formate odată cu pandemia.
Probabil o să zici: ce contează că și-a dat demisia premierul italian? La noi se schimbă prim-miniștrii de trei ori pe an, mare chestie. Păi uite, Uniunea Europeană a acordat Italiei vara trecută un ajutor financiar de câteva miliarde de euro. Mario Draghi, fiind fostul șef al Băncii Europene Centrale, a fost încredințat cu redresarea economiei Italiei și managementul datoriei imense către UE. Destabilizarea aceasta pune Banca Centrală într-o situație dificilă, menghina inflației strângându-se rapid, astfel fiind nevoită să crească dobânda. Destabilizarea Italiei, a treia economie europeană, va avea efecte indirecte asupra întregii Europe.
Nu vreau să reintru în detalii despre războiul din Ucraina. Doar vă recapitulez niște numere: au trecut mai bine de cinci luni de când trupele rusești au început invazia în Ucraina, într-un conflict militar care a însumat până acum zeci de mii de victime de ambele părți, dintre care peste zece mii de civili ucraineni. Sprijinul internațional a sosit dar doar într-atât încât Ucraina să nu fie cucerită, dar nu suficient încât să îndepărteze trupele rusești în afara granițelor. Liderii statelor care au trimis ajutoare au profitat de oportunitatea de PR și au mers să își facă poze cu Volodimir Zelensky, de departe cea mai populară persoană de pe planetă, din ultima jumătate de an.
Am vorbit mai multe, inclusiv despre România, în clipul de mai jos: