Degradarea fotbalului românesc și deciziile care “îngroapă” sportul

După o campanie electorală cu numeroase acuzații dure de o parte și de alta, Răzvan Burleanu l-a învins la voturi pe Ionuț Lupescu și a câștigat săptămâna trecută un nou mandat de președinte al Federației Romane de Fotbal (FRF).

Pe site-urile publicațiilor de specialitate, fanii interesați de alegeri s-au împărțit la rândul lor în două tabere. Greu de înțeles motivația acestui interes pentru alegeri, în contextul în care în ultimii ani fotbalul românesc a regresat semnificativ din toate punctele de vedere. Poate din cauza nostalgiei performanțelor din trecut sau poate pur și simplu pentru că “toată lumea se pricepe la fotbal”.

Fotbalul este însă o afacere. O afacere care merge din ce în ce mai prost, așa cum demonstrează și datele oficiale ale veniturilor obținute în ultimii ani de FRF și cele anticipate pentru 2018. Hai să ne uităm puțin pe cifre.

Într-o măsură mai mică sau mai mare, astfel de date pot fi extrapolate chiar și la nivelul echipelor de club.

Veniturile de la UEFA și FIFA

Cele mai mari venituri pentru o federație sau o echipă provin de la UEFA pe baza bonusurilor acordate pentru calificarea și performanțele obținute de echipele naționale la turneele finale și pentru parcursul cluburilor din cupele europene. Pe măsură ce calitatea fotbalului românesc a scăzut, performanțele obținute în competițiile internaționale au fost afectate semnificativ, astfel că și veniturile au scăzut. Adio, grupele Champions League! Adio, primavară europeană de succes!

Astfel se explică că FRF a obținut 12 milioane euro de la UEFA în 2016 pentru calificarea la turneul final Euro 2016 și numai șase milioane de euro în 2017. De asemenea, și echipele de club primesc bani frumoși pentru participările în cupele europene: FCSB a încasat peste 7.5 milioane de euro pentru rezultatele obținute în Europa League în sezonul 2016-2017.

Veniturile din drepturile TV

A doua sursă ca importanță la buget este reprezentată de drepturile TV, care au adus aproape cinci milioane de euro în 2017. Federația controlează doar meciurile desfășurate în preliminarii, întrucât la turneele finale banii sunt colectați și împărțiți mai mult sau mai puțin echitabil de UEFA.

Perspectivele pentru următorii ani sunt și mai bune la acest capitol: Pro TV a achiziționat drepturile TV pentru meciurile echipei naționale în preliminariile Euro 2020, ale Ligii Națiunilor (ediția inaugurală are loc în 2018) și preliminariile Campionatului Mondial din 2022, pentru o sumă care nu a fost anunțată public.

Sponsorizare și publicitate

FRF a obținut anul trecut alte circa patru milioane de euro din sponsorizări și publicitate. În prima categorie intră banii “vărsați” de sponsorii oficiali ai echipei naționale: Telekom este sponsor principal, iar Bancpost, Bergengier și casa de pariuri Fortuna se numără printre sponsorii secundari.

La capitolul publicitate intră, cel mai probabil, sumele oferite ocazional de anumite companii pentru a-și asocia brandul cu echipa națională, la diverse evenimente punctuale.

Vânzări de bilete

Din vânzarea biletelor, FRF a obținut doar 750.000 de euro în 2017, jumătate comparativ cu suma obținută în 2016. Sigur, aici contează mult și numărul de meciuri, numele adversarelor, iar meciurile de acasă din preliminarii se desfășoară inclusiv împotriva unor echipe modeste, care nu atrag fanii pe stadion.

Chiar și așa, suma finală este una mică comparativ cu banii din drepturile TV sau de la sponsori. Practic, suma a fost cu puțin mai mare decât cea din activitățile de retail, unde intră inclusiv comercializarea produselor de marchnadising cu sigla echipei naționale. Dacă analizăm tabelul de mai sus, observăm cu ușurință că, în ciuda faptului că veniturile din drepturi TV au crescut, la toate celelalte capitole FRF a înregistrat scăderi, în special la contractele de sponsorizare și vânzările de bilete.

Cauzele declinului

Lipsa de performanțe majore și numeroasele scandaluri care există în fotbalul românesc au condus inevitabil la o scădere a numărului de spectatori prezenți în tribune și la o reticență din partea marilor companii de a investi bani în proiecte legate de fotbal.

Dacă naționala se descurcă încă onorabil, situația este gravă la cele mai multe echipe de club, inclusiv la cele din Liga 1. Un derby ca Dinamo – FCSB abia a strâns în februarie 24.000 de spectatori, iar la meciurile fără miza se strâng, în cele mai bune cazuri, câteva mii de oameni, indiferent de numele echipei.

În plus, situația juridică incertă a numeroase cluburi cu tradiție a contribuit la o disipare a interesului. Când ești pus “să alegi” între FCSB și CSA Steaua, când știi că actuala CS U Craiova nu are prea mare legătură cu “Știința” de pe vremuri și când nu știi exact ce vrea și ce poate Academia Rapid să reprezinte, mulți aleg a treia variantă: se refugiază în meciurile din Premier League, Primera Division sau Serie A.

Nu în ultimul rând, meciul CSA Steaua – Academia Rapid din Liga 4 a demonstrat încă o dată că unii dintre puținii spectatori care se mai duc pe stadioane o fac cu unicul scop de a se bate la propriu cu fanii echipei rivale și/sau cu Jandarmeria, fără nicio preocupare pentru meciul de fotbal în sine. Iar asta îi îndepărtează din tribune și pe puținii fani loiali care au mai rămas, îngrijorați că prietenele sau copiii lor pot cădea victime violențelor.

“Salvarea” vine de la politică

Toate aceste elemente au condus inevitabil la soluții mai mult sau mai puțin disperate din partea cluburilor, iar cea mai periculoasă problemă este creșterea semnificativă a influenței politicului în fotbal. În campania pentru alegerile de la FRF, Ionuț Lupescu s-a afișat public alături de Liviu Dragnea (președintele PSD), Gabriela Vrânceanu Firea (primarul Capitalei și președintele organizației PSD București) și de mulți alți șefi de Consilii Județene din țară.

Între timp, numeroase cluburi de fotbal din prima ligă sunt deținute de autoritățile locale sau de “oameni de afaceri” implicați în numeroase “afaceri” cu statul român. CSMS Iași, Voluntari, ACS Poli Timișoara și Chiajna sunt deținute direct de autoritățile locale, în timp ce alte echipe aparțin de investitori care au diverse legături cu lumea politică. Iar situația este și mai tristă în ligile inferioare, acolo unde multe cluburi sunt deținute de consiliile județene.

Colac peste pupăză, autoritățile au din această lună permisiunea legală de a mări investițiile în sport. Până acum, autoritățile puteau investi în sport maxim 5% din bugetul anual, însă Legea Sportului a fost modificată, iar acest prag a fost eliminat. Modificarea a fost susținută puternic inclusiv de FRF-ul lui Burleanu pentru ca echipele de club să aibă posibilitatea de a primi mai mulți bani de la autorități, în contextul scăderii veniturilor din bilete și a banilor oferiți de sponsori.

Pe termen scurt, soluția va salva situația, însă pe termen lung fotbalul românesc va deveni practic și mai dependent de factorul politic. Printre efectele la care mă aștept se numără decizii de management influențate politic în funcție de anumite “interese” în detrimentul performanței, tendință și mai puternică a companiilor private de a evita sponsorizarea echipelor controlate politic și o scădere a interesului fanilor pentru fotbal în general.

Toate aceste implicări ale factorului politic în fotbal îmi amintesc de momentele în care Anghel Iordanescu făcea campanie pentru PSD la alegerile parlamentare din 2008 din postura de selecționer al echipei naționale de fotbal a României. Au trecut zece ani de atunci, dar din multe puncte de vedere nu s-a schimbat mai nimic în fotbal românesc între timp.

Așa că, dacă vrei să te refugiezi din fotbalul românesc, te înțeleg perfect. Mai bine ieși în parc la alergat să te menții într-o formă fizică corespunzătoare sau măcar schimbă definitiv canalul TV pe unul care transmite fotbalul adevărat din Premier League sau Champions League. Îmi vei mulțumi mai târziu.

Disclaimer: În perioada 2006-2007 am fost redactor al publicației Kicker Sport Magazin, controlată la vremea respectivă de Ionuț Lupescu.