De unde-mi cumpăr haine. Tricouri și pantaloni

Pentru că mulți dintre voi mă întreabă adesea de unde îmi cumpăr anumite haine, dar și de ce fac aceste alegeri, m-am gândit să scriu un material în acest sens. Relația mea cu moda a început din pură pasiune, fără să știu prea multe despre acest domeniu. Am trecut prin mai multe etape: am cumpărat, mai întâi, haotic și fără motivație. După aceea mi-am dat seama că trebuie să-mi conturez un stil. Iar asta a presupus un pic de autodisciplină. Am învățat ce și când să cumpăr, iar în felul acesta am devenit mult mai selectiv. Dar recunosc că m-au ajutat și cei trei ani de școală. Design vestimentar, la Universitatea Națională de Arte din București

Dacă la început cumpăram o bluză doar pentru că îmi plăcea sau investeam sume mari în niște lucruri pe care le credeam extrem de utile, abordarea s-a schimbat. Acum, prioritizez, cumpăr mai puțin dar mai eficient. Nu arunc banii pe haine care pot fi purtate doar într-un anumit context. Nu cumpăr lucruri care nu sunt mărimea mea doar pentru că îmi plac. Dar, cel mai important, caut să investesc în calitate. Uite, una dintre dintre greșelile pe care le făceam frecvent: dezvoltasem o fixație pentru două-trei magazine. Dacă nu găseam acolo ce aveam nevoie, nici că mai încercam în altă parte. Mare greșeală.

Cu timpul am început să învăț unde găsesc cele mai bune tricouri basic fără să dau o avere pe ele. Unde sunt jeanși de calitate – adică cei care nu își modifică forma după câteva ore de purtat. Ce haine merită o anumită sumă, dar mai ales cât și când să cumpăr.

Am pus pe hârtie magazinele din care îmi aleg cel mai des haine. Repet, e o lista subiectivă, bazată fix pe  experiența mea. Așa că… e normal să nu fii întru totul de acord cu mine. Ce îți recomand, însă, e să faci la fel și să alegi în funcție de nevoile tale.

Tricouri și haine basic

În ultima perioadă am o afinitate pentru tricourile, hainele în general, simple. M-am săturat de cele cu mesaje, desene ori alte briz-brizuri. Pretențiile au crescut, bugetul, la fel. Dacă înainte nu plăteam mai mult de 50-60 de lei pentru un tricou, acum suma minimă este de o sută de lei. M-am dus și la 300 de lei, de câteva ori, pentru experiența de brand și material. 

Din păcate, în România, sub acest prag de o sută de lei nu prea ai cum să cumperi calitate. Pe de altă parte, nu merită nici să dai peste 200 de lei pe un tricou. Vorbim despre zona casual, nu îmbrăcăminte tehnică, atenție.

Dacă vrei un tricou pe care să-l porți de câteva ori pe săptămână, vreme de un sezon, cu 50 de lei poate trece clasa. După câteva spălări vei observa, totuși, cum materialul se subțiază, cusătura laterală pierde din simetrie și, implicit, forma nu mai seamănă cu originalul. Ce să nu mai vorbim de printuri, în caz că avem și așa ceva. În plus, un tricou dintr-un bumbac foarte subțire, care nu este uscat bine întins, s-ar putea să aibă nevoie de efort susținut la călcat. Ei bine, toate acestea se schimbă dacă alegi să cumperi un tricou de calitate. Eu, spre exemplu, port cinci tricouri, alternativ, de vreo două luni încoace. Au trecut prin câteva zeci de spălări și nu pot să zic că este vreunul bun de aruncat. Bumbacul se comportă în continuare impecabil – nu s-a subțiat – iar cusătura laterală (cea care mă scoate din minți de cele mai multe ori) nu s-a modificat. Unde mai pui că nu este nevoie să dau cu fierul de călcat de mai mult de două ori pentru a le netezi. Sugestia mea de brand, la acest prag de o sută de lei ar fi: COS, Folk sau The Idle Man. 

Jeans și pantaloni

Poate cel mai mare coșmar al meu când vine vorba de cumpărături este legat de pantaloni. Sunt scund și slab, așa că rar găsesc unii care să stea bine pe mine. Să stea perfect nici nu încape vorbă. Dacă îmi vin bine la talie și pe coapsă, jumătate din problemă este rezolvată. Pentru restul s-a inventat croitoria… Însă, minunile sunt o raritate. De aici și obiceiul de a-mi cumpăra câte două perechi atunci când dă norocul peste mine. Am umblat din magazin în magazin și am pus în balanță criteriile de mai sus. Iar acum știu exact unde trebuie să merg când am nevoie. Levi’s, Primo Emporio, Cheap Monday sau Mustang Jeans sunt brandurile către care mă îndrept. Fie că vorbim despre modele prea lungi, cu talie prea înaltă ori prea largi pe coapse, jeanșii perfecți par să nu existe.

Asta și pentru că hainele sunt făcute după anumite standarde de mărimi care sunt universale, dar… nu prea sunt. Fiecare om are anumite particularități, defecte și în nici un caz corpul nu este simetric. În materialul următor îți voi povesti despre accesorii, cămăși, dar și încălțăminte.  

Îți recomand, până data viitoare, un exercițiu de selecție. Fă un raport între nevoile tale reale, posibilitățile financiare și branduri. Iar dacă descoperi ceva ce merită te rog să împărtășești și cu prietenii :) Adică noi.