Turist prin China – Hangzhou

China este cea mai spectaculoasă țară pe care am vizitat-o până acum. Mă așteptam să văd kitsch peste tot, clone ale mașinilor europene pe șosea, găuri în asfalt, vânzători ambulanți la tot pasul și copaci în care cresc gadgeturi.

N-a fost așa. Ba din contră: m-am împiedicat în zgârie nori, ceea ce nu e greu la înălțimea mea, am dat de oameni deschiși, cea mai bună mâncare pe care am mâncat-o vreodată și gadgeturi mai scumpe ca-n Europa plus taxiuri electrice, toate. Țara asta urlă tehnologie, e un showroom pentru toată planeta. Pot să scriu că după vizita asta, SUA îmi par rămase în mileniul trecut.

Despre Hangzhou o să citești astăzi, în primul episod din trei despre ce am văzut în China. Hangzhou este un oraș “mititel”. Așa îi spun chinezii deși sunt 8 milioane de capete. E zona de recreere pentru rezidenții Shanghai-ului, așa cum este și zona Brașovului pentru București. 170 de kilometri sunt între Shanghai și Hangzhou, dar pe care îi parcurgi în 50 de minute cu trenul rapid, așa cum am arătat aici. Atât fac și eu din Iancului până-n Herăstrău, cu alte cuvinte. Biletul pentru trenul rapid costă vreo 45 de lei.

Dacă Shenzen și Shanghai sunt metropole crescute spectaculos după 2000 încoace, Hangzhou se dezvoltă continuu de milenii, iar părțile vechi ale orașului pot fi văzute în continuare în zona Lacului de Vest. Pentru că se dezvoltă mai lent decât cele două orașe menționate cu un rând mai sus, aici încă mai vezi bătrânei ieșiți la un mahjong, tineri care sparg semințe (e ceva normal și la ei) în parc sau blocuri comuniste fix în zona centrală.

Așadar îți recomand să faci prima vizită în zona Lacului de Vest, care este în Patrimoniul Unesco. Orașul s-a dezvoltat în zona lacului iar printre zgârie norii care definesc orizontul mai vezi și cupole de temple. E un mix ciudat dar asta definește cel mai bine China. De aici te poți urca într-o gondolă chinezească și să vezi apa mai de aproape. Eu am preferat să merg pe aleile înguste ale parcului dar am regretat imediat pentru că erau pline de oameni. Deh, sunt 1,4 miliarde. Faci vreo doi pași la minut. Dar, ghidul ne-a dus într-o zonă mai retrasă, cunoscută doar de localinici. Aici am dat peste bătrânei care jucau cărți ori mahjong pe mesele unei ceainării.

Pe latura estică a lacului este și o veche reședință imperială. Istoria locului a fost ștearsă de comuniști dar mă bucur că au păstrat clădirea. La noi ar fi devenit de mult reședință pentru pentru politicieni. Nu știu numele acestei clădiri dar pe Google Maps apare ca Guozhuang Scenic Spot.

Spre sud e Hua Gang Gong Yuan, o zonă cu multe clădiri construite pe apă unde o să găsești și de ale gurii. Din păcate multe din restaurantele de acolo nu sunt pe Google Maps, dar din ce am înțeles de la ghid, toate sunt ok. Oricum, mult peste fast-foodul chinezesc pe care-l găsești pe la noi.

Acesta este Templul pentru retragerea Sufletului, așa cum e tradus în engleză. Sunt fascinat de budishm și mi-am dorit enorm să vizitez un templu care cinstește religiei. E liniște și e un loc în care chinezii vin des pentru rugăciuni. E și locul perfect în care poți fi ars zdravăn ca turist. Nu fă prostia să cumperi ceai de-aici că îți iei țeapă.

Ceaiul se cumpără de aici, din zona veche a orașului. Aici, la parterul clădirilor care au sute de ani găsești tot felul de buticuri cu mâncare, catifea recunoscută prin toată lumea, dulciuri sau ceai adevărat cules din zonă. Ceaiul verde din zona Lacului de Vest este cel mai bun pe care l-am băut vreodată. Ce bem noi prin țara noastră e folosit de chinezi ca să spele chiuveta. D-asta m-am și întors din China cu un kil jumate de ceai de cea mai bună calitate, cules prin martie căci cică atunci e cel mai bun. Așa arată o plantație de ceai.

Hangzhou e combinația perfectă dintre China pe care eu mi-o imaginam (temple, street food, arhitectură, natură) și China la care nu te aștepți. E un oraș care merită vizitat.

Tot aici am întâlnit omologul chinez al lui Răzvan. Mi s-a părut simpatic.