The End of the F***ing World | Sezonul 2

În sfârșit! Și da, mi-a plăcut! Scuză-mi entuziasmul cu care încep acest articol, dar am vrut să rezum de la bun început cele două sentimenente pe care le-am avut vizavi de noul sezon din #TEOFW. 

Este genul de serial care pe mine m-a cucerit din prima și printre puținele pe care l-am văzut de trei ori. Serios! M-am uitat la ei de trei ori și de fiecare dată cu aceeași plăcere, deși știam tot ce urma să se întâmple, știam toate replicile și evident finalul nu avea cum să mă dea pe spate. Însă, așa cum îmi place mie să-l denumesc, este plăcerea mea vinovată. N-aș ști să spun exact de ce-mi place atât de mult, dar l-am trecut pe lista mea cu seriale de văzut de fiecare dată când n-am alte idei.

Când am terminat pentru prima dată primul sezon, inevitabil mi-am dorit să apară și al doilea sezon. Știam că nu este unul mainstream care să atragă atenția unui public suficient de mare încât să-i determine pe producători să vină cu un nou sezon cât mai repede, însă puteam să sper. Și iată că după doi ani de așteptare, a apărut ce-l de-al doilea sezon. Recunosc, la început când am aflat că a fost preluat de Netflix și că ei se vor ocupa de producție, am fost un pic sceptic. Mai ales că finalul primului sezon nu era foarte ofertant și părea că a fost gândit să nu aibă o continuare. 

Cu inima strânsă am pornit Netflixul, am căutat serialul și am sperat să nu mă dezamăgească. Unde mai pui că din trailer părea că acțiunea nu va fi cea sperată de fani, că anumite personaje vor lipsi și că desfășurarea acțiunii va fi una dezamăgitoare pentru fani. Încerc pe cât posibil să nu dau nici un fel de spoiler, de aceea încerc să spun ceva fără să spun prea multe. Până și afișul dă de înțeles același lucru, dar pentru că nu vreau să-ți stric plăcerea de-a vedea serialul, nu voi spune mai multe.

Revenind un pic la serial, motivul principal pentru care îmi place atât de mult este chimia dintre cei doi protagoniști, Alyssa și James. Cu siguranță nu sunt persoane tipice, agreabile și pe gustul tuturor, însă mie tocmai asta mi-a plăcut. Pe de-o parte, Alyssa care este extrem de dezinvoltă, răutăcioasă și pe alocuri isterică, iar la polul opus îl avem pe James, introvertit, tăcut și aparent lipsit de empatie. Amândoi par extrem de reci, lipsiți de sentimente, care nu fac alteceva decât să-și petreacă timpul împreună într-un mod cât se poate de hilar. Cu siguranță nu te gândești nici o secundă că cei doi vor ajunge la un moment dat să nutrească sentimente unul față de altul, iar o empatie din partea spectatorului părea exclusă. Însă, tocmai acest cumul de contradicții, felul lor de a fi și chimia lor mi se pare extrem de interesantă.

În plus, n-am avut parte de dezamăgirea de care eram pregătit, iar noul sezon a fost total pe gustul meu. Cumva, producătorii au găsit soluția cea mai bună de a continua un prim sezon care părea imposibil de dus mai departe. Mai mult decât atât, povestea continuă fix de unde a rămas, persoajele nu sunt schimbate doar de dragul unui nou sezon, iar evoluția celor doi îmi pare cât se poate de naturală și firească. Toate cele opt episoade ale noului sezon sunt un carusel de sentimente, iar finalul a fost exact așa cum ar fi trebuit să fie. Nimic forțat, nimic exagerat și construit parcă în așa fel încât să mă facă să nu-mi doresc un nou sezon. Oricât de mult mi-ar plăcea să-i mai văd pe cei doi încă două-trei sezoane, finalul mi se pare potrivit și suficient. Povestea dintre cei doi a evoluat, s-a maturizat și a ajuns în punctul maxim exact la final. Astfel, o continuare mi s-ar părea exagerată și cu siguranță emoția pe care mi-a oferit-o finalul s-ar diminua. 

Pot spune fără rezerve că da, acesta este un al doilea sezon reușit al unui serial de suflet pentru mine, unul pe care plănuiesc să-l mai vâd încă o dată cât de curând. Sper că te-am convins să-i dai o șansă, să te uiți la serial și să-mi spui cum ți s-a părut.