Scrisoare către Mama

Mă uit la EA cu drag. Parcă îi văd gândurile ce îi trec prin minte. În ochii ei se vede un ocean de bucurie atunci când o privesc, și parcă timpul se oprește în loc pentru mine atunci când îmi vorbește. Pășesc în casa în care stă așezată toată copilăria mea, precum o bibliotecă plină de cărțulii de povești pentru copii.

Nimic nu s-a schimbat. Aroma casei inconfundabilă, îmi spune că ăsta este mirosul amintirilor din copilăria mea. Nu s-a schimbat nici EA. Aceeași femeie blândă dar puternică, încăpățânată dar sfioasă, cu ridurile timpului însă mereu frumoasă.

Îmi arată necondiționat că în sufletul ei am rămas același copil pe care l-a strâns în brațe prima dată și căruia i-a simțit respirația la pieptul ei cald. Sutele de nopți petrecute lângă mine atunci când nu îmi era bine, sau visam urât, sau miile de griji pe care le are atunci când sunt departe. Toate astea nu au obosit-o.

Îi mulțumesc pentru ceaiul din serile în care am avut febră, pentru primul brad de Crăciun, prima bicicletă, pentru primul ghiozdan și pentru prima vacanță împreună…

Mă întâmpină mereu cu inima deschisă gata să îmi facă cadou și ultima secundă din viața ei. Pentru EA voi fi mereu povestea vieții ei în care a investit iubire și răbdare, anii ei de tinerețe, dar și toate visele ei. Da… am ramas sufletul ei! Simt asta.

Nu știu dacă îmi ajunge viața să îți mulțumesc pentru tot sacrificiul făcut. M-ai învățat să iubesc dar regret că nu am învățat să îți spun atât de des asta. Meriți totul și îți promit că voi face tot ce îmi stă în puteri pentru a te vedea fericită. Pentru că te iubesc. Sarut mâna, MAMA!

Lacrimi de emoție mi-au însoțit aceste cuvinte.