Kingdom Come: Deliverance | Merită banii tăi?

În zilele noastre, cavalerii moderni folosesc mai mult „stiloul” decât sabia.  Dar uneori răsar anumite situații în care metalul ascuțit este absolut necesar. Una dintre aceste circumstanțe are loc în Kingdom Come: Deliverance. Un joc fantastic care vine să împrospăteze industria de gaming prin mecanicile sale unice, cu o libertate de alegere formidabilă și inovativă. Dar să nu mai irosim vremea și să trecem direct la treabă. De aceea te invit să pui deoparte câteva minute, ca să afli într-adevăr dacă merită sau nu banii tai munciți din greu.

Kingdom Come: Deliverance

Kingdom Come: Deliverance este în esență un joc deosebit. Eu cel puțin am rămas uimit de sistemul de luptă inovativ și modul de leveling complex, dar nu în ultimul rând, de estetica superbă care te face să te simți exact ca în filmul Braveheart cu Mel Gibson. Deseori m-am pierdut minute în șir doar uitând-mă la peisajele medievale minunate, parcă scoase dintr-o pictură celebră de la Louvre. Atenția la detaliu este prezentă în mai toate aspectele jocului și asta aduce un grad de realism greu de reprodus. De la dealurile verzi și pline de viață, până la arhitectura bisericilor, tavernelor și a caselor din satele prin care te plimbi.

Din punct de vedere a graficii, jocul atinge culmi noi în comparație cu alte titluri care au tematici similare. Atmosfera pe care o creează nu am mai întâlnit-o de ceva timp și m-am bucurat enorm încă de când am dat click pe New Game. Dar asta reprezintă doar o parte din pachetul întreg. Până la urma urmei, ce e un joc video cu grafică bună dar cu gameplay prost?

Ei bine, în acest caz, situația nu putea fi mai feerică. Deoarece încă din prima oră în acest univers medieval, am jucat barbut cu banii pe care tatăl meu mi i-a încredințat să cumpăr cărbune, am fost bătut de către bețivul satului, am lovit din greșeală un cal cu pumnul și apoi am fost trimis la închisoare. Totodată cât eram întemnițat, a luat satul foc și din nefericire mi-am găsit sfârșitul vremelnic. Nu știam că se pot întâmpla atâtea peripeții într-un joc video. Mai ales în prima sută de metri pe care i-am parcurs. Dar dacă te lași absorbit în acest RPG realist din perioada anilor 1400, te poți aștepta la astfel de aventuri.

După ce te decizi să o termini cu nopțile în taverna satului și să parcurgi firul narativ cum trebuie, afli că în timp poți deveni de la un sfrijit care abia poate încasa un pumn, la un cavaler în toată regula care își poate doborî inamicii, înveliți în platoșă mai ceva ca sarmalele de Crăciun. Frumusețea sistemului de leveling sau progresie este că tu decizi modul în care îți crești personajul. Aici totul depinde numai de tine. Ca în orice alt RPG, ai anumite trăsături pentru caracterului tău. Cum ar fi puterea fizică, iscusința sau alte talente utile. Punctele pe care le câștigi atunci când te aventurezi prin lume și faci level, le poți cheltui pe orice componentă dorești să o dezvolți. Vrei mușchi, pui la Strenght. Vrei să păcălești lumea prin abilitățile tale de a comunica, pui la Speech. Și tot așa până când ajungi unde ți-ai propus.

Dacă ești mai șiret din fire și îți place să ai o limbă de argint, află că poți ieși din situații complicate doar prin darul graiului. În felul ăsta poți evita o groază de conflicte inutile. Dar să știi că nu îți va ieși chiar de fiecare dată. De exemplu, sunt anumite dialoguri care nu pot fi accesate fiindcă ai hainele pătate de sânge sau fața plină de noroi și nimeni nu te va lua în serios.

Tot în aceeași manieră, când știi că ai de înfruntat un inamic puternic și că nu va o luptă cinstită, poți căuta anumite ingrediente din care să faci otravă. Apoi te strecori tiptil în mijlocul nopții, ca să i le verși pe furiș în mâncare. Bineînțeles, atât timp cât nu te roade stomacul prea tare și decizi să iei și tu o lingură din ea.

Dacă te vrei mai tare în brand și îți place lupta mano-a-mano, poți echipa cele mai ascuțite săbii și cea mai grea armură ca să devii practic un tanc. Dar să știi că aici iar vei avea de-a face cu realismul neiertător al jocului. Armura pe care o porți afectează modul în care interacționezi cu lumea. Dacă ești îmbrăcat în platoșă din cap până în picioare, va costa mai mult să o întreții. Până și strategia de luptă va trebui să o schimbi. De exemplu, în timpul unui atac, casca pe care o porți îți poate proteja capul de lovituri directe. Doar că în același timp îți limitează și câmpul vizual. Frumusețea jocului constă exact în astfel de elemente logice și realiste care îți redau libertatea de alegere. Sincer să fiu, această lipsă de constrângere nu prea o găsești în multe jocuri video de acest gen.

Partea cinematică a jocului prinde viață prin intermediul animațiilor și a performanței excelente ale actorilor de voce. Modul în care este prezentată te scufundă instantaneu într-un refugiu medieval minunat. Personajele sunt unice și fiecare deține o profunzime bine șlefuită și o personalitate proprie. În aventurile tale, va trebui uneori să alegi cu cine să interacționezi și în ce fel relația voastră va evolua. De exemplu, dacă refuzi să ajuți pe cineva vei afla ulterior că te-ar fi putut ajuta mai târziu cu un alt quest sau misiune. Cu alte cuvinte, depinde numai de tine să îți faci aliați sau dușmani.

Kingdom Come: Deliverance

Tot ce am scris mai sus este bineînțeles o descriere succintă a ceea ce înseamnă acest joc. Fiindcă pachetul întreg Kingdom Come: Deliverance cuprinde o aventură minunată, în care te poți pierde liniștit zeci de ore. Eu cel puțin sunt de părere că acest univers medieval este reprezentat ireproșabil de bine. Mai ales prin intermediul realismului său, pe care nu îl vei găsi în alte jocuri video de acest gen.

Îl poți găsi acum pe PC, PS4 și Xbox One la prețul de 60 de euro.