Sfârșitul Tronurilor – Dezamăgire totală sau final fericit?

Nu mai are rost să mă întind la vorbă cu popularitatea la care a ajuns Urzeala Tronurilor după opt ani de emisie pe HBO. Fie că ești înnebunit după serial ori vrei să fii hater și să îl urăști fiindcă e mai cool așa, este incontestabil faptul că GoT a fost un fenomen. Ultimul episod a avut o audiență de 19.4 milioane de oameni la nivel global, dar pentru mine a fost cea mai dezamăgitoare concluzie posibilă. Niciodată nu consider că părerea mea este adevărul absolut, așa că pe lângă motivele pentru care nu mi-a plăcut, chiar sunt nerăbdător să aflu ce părere ați avut și voi despre el.

Întreg sezonul a fost mult prea superficial, cel puțin pentru mine, dacă este să îl compar cu restul. Adică primele două episoade au fost mult prea pline de scene în care nu se întâmpla absolut nimic și în teorie serveau ca un catalizator incremental pentru bătălia epică care a urmat în episodul trei. Primele două au creat o tensiune artificială care în loc să fie ca un fitil legat de un butoi de dinamită, efectul final a fost mai degrabă un pârâit, ca la acele artificii pe care le găsești uneori pe torturile aniversare. Acțiunea sau intriga duceau lipsă de o dinamică, iar faptul că am simțit această tragere de timp, m-a lăsat cu un gust amar. Ceva ce nu am simțit deloc până în acest moment.

Dăm fast forward după cel de-al treilea episod și după ce Danny a distrus capitala, două episoade foarte bune în contextul acestui sezon, și ne regăm cu cele 115 minute din ultimul episod. Cel care trebuia să închidă toate poveștile, să aducă toate firele narative la bun sfârșit și să ne lase împăcați după opt ani în care am așteptat cu sufletul la gură fiecare episod. Cel cu moartea lui Ned Stark, Red Wedding ori cel cu Hodor în care ne-am luat rămas bun de la gigantul blând, nu ai cum să nu fii de acord că Game of Thrones a revoluționat industria. Așa că după ce am așteptat cu atâta ardoare concluzia inevitabilă, am rămas cu un gust extrem de amar.

În ce mă privește, multe scene de dialog au fost trase de păr iar personajele cruciale precum Jon Snow au fost necaracteristice propriei firi, doar ca să se muleze pe graba cu care a fost scris acest episod sau mai bine spus întregul sezon. Ca de exemplu, discuția pe care o are cu Tyrion în care Jon încă nu este convins de corupția totală de care a dat dovadă a lui Daenerys. Da, bineînțeles că natura extrem de complicată a relației lor se află la bază, dar nu m-a convins că este o scuză destul de bine întemeiată încât Jon Snow să fie într-o asemenea negare în privința ei. Mai ales după evenimentele episodului în care după ce a câștigat bătălia cu Cersei, Danny a măcelărit zeci sau sute de mii de oameni, precum a făcut și tatăl ei nebun când acesta era pe tron.

Mai mult decât atât, nu înțeleg de ce direcția regizorală a ales să existe multe scene lungi în care nu se întâmplă absolut nimic. Cum ar fi cele cu Jon în care merge, merge, merge, mai merge puțin și după asta mai merge dintr-un alt unghi, nu mai zic de personaje precum Greyworm pe care le-am surprins că se gândesc la nemurirea sufletului.

De asemenea, rupturi de logică prezente pe alocuri pe care le-am simțit că au fost introduse într-un mod superficial doar să sudeze un fir narativ de amorul artei. Mai exact, contrastul dintre scena de început în care Greyworm execută nemilos prizonieri care s-au predat în stânga și în dreapta, fără drept de apel, dar Tyrion este cruțat timp de câteva luni și ținut ca prizonier pentru un motiv care îmi scapă.

Ulterior vedem sfârșitul poveștilor fiecarui personaj rămas în viață care nu mi-a adus nici o satisfacție. Sincer, când mă uitam la scene parcă revedeam finalul din Stăpânul Inelelor. Un final extrem de potrivit pentru universul romantic din trilogia lui Tolkien. Dar total necaracteristic pentru serialul în care personaje esențiale au avut parte de o evoluție narativă timp de sezoane întregi, ca apoi să fie executate în cel mai suprinzător mod posibil. Mie îmi va rămâne în memorie modul aproape insultător dar poetic în care a murit Tywin Lannister.

Episodul final l-am văzut alături de colegul meu Daniel de la Cavaleria. Daniel este responsabil de tot ce înseamnă montaj video la noi, iar cunoștințele sale tehnice despre filme sunt la un alt nivel față de ale mele. Așa că după genericul de final, am stat la o discuție de vreo jumătate de oră în care practic mi-a justificat nemulțumirea cu argumente tehnice. Nu mă simt în nici un fel mai bine că am dreptate, ba dimpotrivă aș fi vrut să fiu dat pe spate și să umplu aceste aproape 1000 de cuvinte numai cu laudă și apreciere. Dar finalul unuia dintre cele mai senzaționale și revoluționare seriale care au fost create vreodată m-a lăsat rece, ca să descriu cât mai bine sentimentul.

Destul cu „rant”-ul meu, fiindcă tot nu consider că ar fi adevărul absolut, ci doar opinia mea. De aceea sunt curios despre ce credeți voi și vă aștept comentariile mai jos. „My watch has ended”.