Omenirea trăiește în „overdraft ecologic”, iar scadența se apropie

Printre nenumăratele boli de care suferă omul secolului XXI, una iese în evidență ca fiind cea mai periculoasă și este venită de prin Vest: ne consumăm viața și secătuim planeta, iar astfel am ajuns deja în ceea ce aș putea numi „overdraft ecologic”. Consumăm de dragul de a consuma și cumpărăm de dragul de a avea, însă prin asta ne ucidem încet planeta și viitorul generațiilor următoare. Indiferent de specie. Următorul PET aruncat aiurea sau următoarea mașină cu motor de cinci litri pe care o cumperi ar putea fi picătura ce umple ireversibil paharul.

Un studiu arată că peste 80% din resursele naturale ale globului sunt consumate de 20% din populația lumii, adică de norocoșii care trăiesc în țările dezvoltate. Imaginează-ți că restul de 20% din ce are natura de oferit este împărțit de celelalte patru cincimi. Paradoxal, aceștia din urmă par mai fericiți cu puținul pe care-l au, în vreme ce bogații de la masă nu se mai satură. Și din cauza lor consumul de resurse actual depășește cu 50% capacitatea de susținere a Pământului. De exemplu, în luna august a anului 2016 epuizasem noi, ca specie, rezervele alocate acelui an și începusem deja să consumăm din cele pentru 2017. Ca să rezumăm un pic lucrurile, populația Terrei, care este în continuă creștere, folosește anual resursele a 1,6 planete. Problema e că avem una singură.

Din anii 70, omenirea a început să ceară de la Terra mai mult decât aceasta poate genera într-un an, motiv pentru care ne afundăm permanent și mai mult în datorii. Exact ca un cheltuitor compulsiv cu descoperire de card în permanență, specia umană trăiește în overdraft de aproape patru decenii. Ajungem astfel să le lăsăm generațiilor viitoare un Pământ tot mai sărac și mai neprietenos, dar oamenii ca mine și ca tine iau prea puțin în seamă acest lucru. Statistic vorbind. “Indiferența față de rău este mai odioasă decât răul în sine” — spunea Abraham Joshua Heschel. Iar vina asta o purtăm și tu, și eu, în egală măsură. Adu-ți aminte doar ce ai făcut săptămâna trecută la mall sau pe litoral, dacă-ți trebuie și un rechizitoriu formal.

Consumerismul

De unde ni se trage această boală? De la industrializare, abundență și în general din cauza (sau datorită?) evoluției. Ne-am obișnuit cu binele și nu ne mai ajunge, iar inovația tehnologică în ritm nemaivăzut ne-a permis să producem din ce în ce mai mult, mai eficient și mai ieftin. Pe partea economică, însă, abundența e un dezastru. Capitalul trebuie să circule, deci tu trebuie să cumperi mai mult decât îți trebuie în realitate, iar pentru asta trebuie să arunci cât mai repede ceea ce deja posezi. Pe vremuri, o mașină se lăsa moștenire. Acum, e de prost gust să circuli cu același automobil mai mult de doi ani. Acum zece ani spălai liniștit toate rufele cu același detergent, acum există unul pentru haine negre, altul pentru albe, colorate, sintetice și așa mai departe. Bunicii tăi purtau un palton trei ierni la rând, fără să-și pună problema că s-a schimbat moda. Tu îți schimbi șuba aproape în fiecare iarnă, pentru că brandul X vine cu o nouă colecție și ne prezintă un nou ideal de frumusețe. Această este o teorie pe care noi am învățat-o la facultatea de design: treaba ta este să-i creezi clientului noi nevoi. El vrea blugi verzi, dar încă nu știe. Tu faci o colecție, o împachetezi frumos într-un concept și îl convingi să are nevoie de ei – și va cumpăra.

Consumul în România

Pe de altă parte, după 50 de ani de comunism și vreo 15 de tranziție, au apărut la noi dintr-o dată creditele iefine și banii trimiși de frații noștri căpșunari. Românii au început să consume ca niciodată în istoria lor milenară, dar nu au învățat și cum. Acest boom l-a năucit pe românul care s-a văzut cu banii în buzunar, dar fără vreun dram din experiența de a fi client chibzuit. Așa că mulți s-au trezit rapid îngropați în credite și împovărați cu tot soiul de nimicuri de o utilitate îndoielnică. Creditele doar cu buletinul pentru  Programul “Prima Plasmă”, frigidere inteligente, mașini cu volan de piele și portbagajul plin de boxe și multe, prea multe altele. Consumul a explodat după 2004, PIB-ul creștea ca Făt Frumos, iar nimeni nu stătea să asculte avertizările BNR. Situația este la fel și în 2017, când deficitul de cont curent îi dă bătaie de cap lui Mugur Isărescu. Din păcate, doar lui. Din ţară ies prea mulți bani, dar nu banii sunt cea mai mare problemă a ecologiei. Problema e că și românii contribuie la risipa resurselor planetare. Iar de împrumutat putem împrumuta doar de la copiii noștri.

Concluzie

Tot acest consum, toată risipa asta alimentată de publicitate înseamnă profit pentru acționari și bonusuri pentru o armată de CEO. Și, pentru consumatorii ca mine și ca tine, pot însemna o clipă de glorie, atunci când introduci codul PIN și mai închei o tranzacție. Însă, precum un drog, după euforie vine și sevrajul. Ca un duș rece, așa. Iar mai trist e că beția consumului de acum se va sfârși, din păcate, cu o mahmureală de proporții planetare, cu potențial apocaliptic. O să mă acuzi că folosesc vorbe mari, însă echilibrul ecologic al planetei e foarte fragil, iar extincții au mai existat în preistoria Terrei. Următorul Permian ar putea să fie provocat de motorul tău Diesel, de care ești atât de mândru. Și de noua ta ținută trendy, pe care ai s-o lepezi în cel mult trei luni, pe jumătate nepurtată.

Așadar, dacă tot vrei să-ți schimbi mașina, măcar ia una electrică, iar hainele alea care încă-s ca din cutie mai pot fi purtate încă un sezon. Fii și tu blând cu Terra, care e încă amabilă și ne suportă hachițele, cum face orice mamă. Atâta lucru cere și ea în schimb: să n-o ucidem.