Social Media – Dependența noastră cea de toate zilele

Țigări, cafea, alcool, iarbă, păcănele, prostituate, adrenalină, oglindă. Telefonul conectat la internet. Fie că ne place sau nu să recunoaștem, fiecare dintre noi are cel puțin o dependență.

Depresia și Anxietatea. Nu degeaba sunt două într-una, de cele mai multe ori vin la pachet. Dacă ești și tu dependent de social media, cel mai probabil, ai momente în care te simți trist fără un motiv aparent. Și fie ți-ai dat seama, fie nu. Motivele nu sunt greu de intuit, sau, mai bine zis, de dedus. Pe social media vezi cele mai frumoase fragmente din viețile oamenilor, curatoriate cu atenție, selectate cu grijă, filtrate cu minuțiozitate. Fără să vrei, compari ce vezi acolo cu propria ta viață, pe care o vezi integral. Și, prin această comparație, pare că viața ta nu e atât de bună ca a celorlalți. De unde și tristețea. Și mai e o direcție din care ar putea să vină: de câțiva ani, social media reprezintă o sursă de știri pentru mulți utilizatori. Dacă știrile pe care le-ai văzut într-o sesiune sunt prăpăstioase, negative, sau ai urmărit dezbateri pe teme politice, e foarte posibil să nu te simți prea bine. Aici am două remedii pentru tine: Limitează timpul pe care îl petreci pe social media. Pentru asta, dacă ai nevoie de ajutor, există o grămadă de aplicații cum ar fi Social Fever, Offtime, sau orice găsești tu prin magazinul tău de aplicații. A doua este să îți filtrezi fără milă ce urmărești. În loc de publicații de știri, vedete care fac campanii pentru jocuri de noroc sau influenceri care îți arată o viață artificială, poți să urmărești niște artiști, muzee, graficieni, ai înțeles ideea: cum ar spune Deliric, colorează-ți viața. De fapt, colorează-ți feed-ul.

A doua parte proastă a social media este cyberbulying-ul. Înainte de dezvoltarea asta nebună a internetului, agresorul, acest bully, trebuia să “ți-o zică în față”, riscând astfel repercusiunile. Puteai să fi un maestru kung fu sub acoperire, să îi rupi mâna și să îl bați cu ea în cap. Un bully își asuma acest risc înainte să se ia de tine. Acum se ascunde în spatele distanței, anonimatului dat de pseudonime online și deci, în general, poți să te iei de oricine fără să pățești nimic. Bine, sunt unele state care au legi împotriva cyberbully-ing-ului. Nu e cazul la noi, iar înainte să te gândești că tu nu mai ești copil și că nu te poate afecta așa ceva, mai gândește-te. Ai postat vreodată ceva și ai primit comentarii negative? O opinie care s-a lovit de “ești prost”? O melodie care să primească un comentariu cu “cine mai ascultă asta în 2022” sau ceva de genul? E tot o formă de bullying.

A treia e un sindrom. FOMO ar fi inițialele de la fenomenul Fear of Missing Out. Adică acea pornire care te face să verifici toate conturile dimineața, cum ai deschis ochii. Este un soi de panică imposibil de controlat că o să se întâmple ceva extraordinar online cât tu ești offline. Iar acest extraordinar și-a scăzut valoarea de mult. Concret, FOMO se traduce prin verificarea dacă ai vreo notificare, vreun mesaj, dacă cineva a zis ceva interesant.

Dereglări ale somnului. O să fiu sincer acum. De multe ori mi se întâmplă să adorm cu telefonul în mână. Mă uit pe 9 gag seara și adorm cu ochii în lumina aia. Partea de comentarii a platformei e de fapt cea mai amuzantă, ceea ce transformă site-ul într-unul de social-media. Eu sunt un user pasiv, adică nu uploadez și nu comentez. Doar mă uit. Dar sunt sigur că sunt mulți oameni care adorm cu ochii în tik-tok sau facebook. Indiferent de platformă, scroll-ul acela te face să nu te odihnești cum trebuie, afectează vederea, și agită mintea.

Așteptările nerealiste asupra vieții. Dacă ești adolescent, ești categoria cea mai vulnerabilă aici. Dacă ai depășit adolescența, tot nu ai scpăpat. Să explic: vezi pe instagram puștii ăia cu ferrari, lamborghini, sau mai știu eu ce casă cu piscină. Vezi tipele alea care pun poza aia clasică din vacanță. Vezi pe nu-știu-care travel-influencer că vizitează trei țări într-o săptămână. Te aștepți să fie simplu să ai o mașină scumpă, să ieși perfect în poza aia de la mare sau să poți să te plimbi și tu în toată lumea la 25 de ani. Dezamăgirile nu vin brusc, te iau prin învăluire. Ajungi să-ți iei un Ford Fiesta în leasing, în loc de ferrari. Ajungi să mergi doar de două sau trei ori pe an într-o vacanță și să faci 30 de poze la mare dintre care să nu îți placă niciuna. Toate astea sunt ok, de fapt, dar pe tine ajung să te afecteze, din cauza așteptărilor nerealiste pe care ți le-ai construit. Eu zic aici să faci un pas în spate și să îți dai seama că, de fapt, poți fi fericit cu o viață normală.

Productivitatea scăzută. Am numărat 10 pauze de verificat telefonul doar în timpul în care am scris textul pentru materialul acesta. Mi-a luat 4 ore și jumătate, în total. Chestia e că pauzele acestea nu au fost tocmai pauze. Mintea lucrează, chiar dacă nu ți se pare. Doar uitându-te la story-urile altora, creierul tău lucrează în continuare. Doar că nu la ce trebuie. Sunt sigur că știi la ce mă refer, apropos de productivitatea afectată de social media. Mai ales dacă ești genul comunicativ și vorbești prin mesaje toată ziua.

A șaptea și ultima din lista mea este respectul de sine scăzut. E cumva un cumul al celor de mai devreme, de fapt o urmare a lor. Dacă ai o viață nu atât de colorată ca cei pe care îi urmărești. Dacă nu ești atât de bogat cât par ei. Dacă nu ai o relație de iubire așa cum vezi pe instagram. Dacă nu ai abdomenul lui Dorian Popa sau sânii vreunei influencerițe de fitness. Dacă ai un căcat de mașină și stai într-un căcat de chirie, pe când puștii ăia se plimbă cu merțan și stau în palate. Dacă nu ești productiv la muncă. Respectul tău de sine nu e la nivelul la care ar trebui. La care sunt convins că ai merita să fie.

Concluzia o poți vedea în clipul de mai jos: