VIDEO – Review film | WHIPLASH

Fără nici o introducere mult gândită și rescrisă, Whiplash este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut vreodată. Asta fiindcă mesajul pe care îl transmite este unul verosimil, tangibil și brutal. Mereu voi recomanda acest film oamenilor care au pornit pe calea proprie în viață. Întunecată și nesigură, în care singura lumină călăuzitoare este îndoiala. Și aceasta rătăcită și purtată de vânt în direcții nedorite și nedrepte. Mai ales dacă povestea voastră rezonează în vreun fel sau altul cu a protagonistului portretizat de Miles Teller.

Un tânăr strălucit pasionat de tobe, al cărui hybris îl împinge să devină unul dintre cei mai buni toboșari vreodată. Traiectoria aceasta de sine determinată îl va testa și îl va împinge la capătul puterilor. 

Așa îl întâlnește pe profesorul lui care declanșează toată intriga. Cu toate că performanța lui Miles este excepțională, metamorfoza lui J.K. Simmons este într-adevăr spectaculoasă. Ba chiar a câștigat și un Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar. Dar nu mă miră. Eu unul, nu pot lăuda îndestulat talentul actoricesc al acestui om.

Așadar, personajul lui Miles are parte de o trezire bruscă și neașteptată atunci când începe să interacționeze cu profesorul său de muzică. Încă din primele secunde ceva pare dubios la vorbele pasiv agresive ale lui Simmons. Dar toată nebunia abia începe și totul se intensifică de acolo înainte. Iar finalul este unul dintre cele mai emoționante finaluri de film pe care le-am văzut. Pur și simplu e perfect pentru pelicula aceasta.

Personajul lui Simmons este mai dur decât oțelul și nu acceptă nimic mai puțin decât senzaționalul de la elevii săi. De aceea numai cei mai buni dintre cei mai buni rămân să lucreze cu el. El crede că singura soluție pentru a intra în cărțile de istorie este să oferi mai mult decât crezi că ești în stare. Și să ai o voință și o determinare pe care nici nu credeai că le ai.

Practic el încearcă să te distrugă, ca apoi să te refacă la loc într-o variantă a ta la superlativ. De aceea nici nu avea timp să își cruțe studenții de sentimente rănite sau alte dulcegării de genul acesta. În opinia mea, personajul său este puțin extrem și reprezintă o formă exagerată a elitismului. Acum nu spun că nu există oameni ca el. Dar brutalitatea și metoda spartană pe care o predă este înspăimântătoare pentru orice aspirant către excepțional. În alte cuvinte, sunt complet de acord cu el, dar cred că se poate și o cale de mijloc.

După cum spuneam, intenția filmului este una pură. Fiindcă eu sunt de părere că un astfel de elitism pur s-a pierdut în zilele noastre. Cel puțin în mare parte. Acum în societate predomină toată treaba cu sentimentele rănite și să încerci să nu ofensezi pe nimeni cu ceva. Dar asta e o altă poveste post-modernistă.

Ideea este următoarea. Trebuie neapărat să vezi acest film. Iar dacă nu ești de acord cu ce încearcă Simmons să predea este absolut în regulă. Dar nu cred că nu vei putea aprecia transformarea sa completă în acest personaj excepțional.