Review de film – 2012 de pe Netflix

În perioada când se apropia și lumea credea că se va termina totul, au început să apară știri la televizor cu sfârșitul lumii, internetul era plin de articole și teorii ale conspirației, iar filmele despre acest subiect începeau să răsară ca râmele după ploaie. Un astfel de film care mi-a plăcut înca de prima dată când l-am văzut este “2012“, cel cu John Cusack. Când l-am văzut recent în meniul din Netflix, am spus să dau un click pe el să văd dacă se menține bine sau nu. Spre marea mea uimire, mi-a plăcut mai mult decât m-aș fi așteptat și am spus să vă împărtășesc și vouă de ce.

În primul rând mi-a plăcut povestea și nu doar din cauză că filmele cu teme despre sfârșitul lumii mă fac să simt simt bine, într-un mod ciudat. Ci din cauză că firul narativ este foarte bine structurat, astfel încât nu m-am plictisit deloc. Nici măcar la început când personajele abia ne erau introduse. Modul în care joacă John Cusack, cu tipilogia lui irepetabilă a făcut acest film de acțiune și serios să fie mult mai ușor de digerat. Cel puțin dacă juca Bruce Willis ori Arnold. După părerea mea, a redat o notă de calm de care avea nevoie filmul, mai ales atunci când lumea era la propriu pe cale de dispariție. Mai important decât atât, nici un alt personaj nu mi s-a părut prea deplasat ori o caricatură cap coadă, dar cu toate că au fost gândite în așa fel, încât păreau tridimensionale. Rusul oligarh mi-a rămas în minte, fiindcă la început părea un bufon, ca ulterior să facă un gest care mi-a provocat fiori.

Efectele speciale m-au surprins fiindcă nu îmi venea să cred cum arătau unele scene generate pe calculator făcute înainte de 2009. Și nu vorbesc despre oricare scene, ci despre cum zgârie norii se prăbușeau unul în altul, ori cum falii întregi de pământ se despărțeau și înghițeau orașe. După cum am spus, 2012 încă se menține foarte bine și în 2019, iar artiștii 3D din spate ar trebui lăudați pe deplin.

Mai mult decât pot descrie filmul, vreau să spun cu ce impresie am rămas. Pentru mine, 2012 este mai mult decât un film tipic cu Apocalipsa și intră în tărâmul filmelor mele preferate din toate timpurile. Mi-a redat o stare fantastică încă de la început și trebuie să recunosc puțin că m-am întristat la final când genericul a început să curgă. Eu îl recomand tuturor și chiar vă sfătuiesc să îl încercați într-o zi zi calmă de weekend, dacă sunteți în pană de idei pentru filme.