Jocuri de societate ce strică prietenii

A fost cândva o vreme când oamenii se adunau la petreceri ca să danseze, să bea, să mănânce şi să discute, nu ca să stea fiecare cu nasul în mobilul personal. Şi în acea epocă deloc tristă, unele seri deveneau desăvârşite doar în clipa când toţi invitaţii se strângeau în jurul unui joc de societate. Acuma, tu probabil că le-ai cunoscut cu titlul de “board games” sau cu cine ştie ce altă denumire romgleză. Pe atunci, nu te prindeai în joc ca să omori timpul şi plictiseala, ci intrai ca să socializezi, să cunoşti oamenii mai bine şi să consolidezi prietenii. Asemenea jocuri elegante, precum Monopoly, şeptică sau rummy, făceau cândva deliciul bunicilor şi părinţilor tăi, pe care nu o dată i-au prins zorii cu cărţile în mână, la masă. Aşa arătau pe atunci oamenii cool, iar părinţii tăi erau şi ei oameni mişto, de comitet şi de petrecere, înainte să apari tu pe lume. Judecă şi singur cât de cool îţi erau babacii după următoarele patru jocuri de mai jos.

Monopoly

După părerea mea, este cel mai mișto joc pentru reuniuni cu prietenii şi cu familia, pentru că îi dă ocazia să te comporţi ca un capitalist hrăpăreţ, fără scrupule, gata să calce pe cadavre ca să te mai îmbogăţeascăşti puţin. Cine are probleme de etică va pierde cu siguranţă. Fiecare jucător adunat în jurul tablei de Monopoly pornește pe o tablă ca o lume paralelă, sub chipul unui pion-avatar ce are în cont 2.000 de dolari. Cu banii, poţi cumpăra proprietăţi imobiliare sau resurse, apoi le poţi moderniza. Pionul care te reprezintă trebuie să se mişte pe tablă după cum îi dictează două zaruri aruncate de jucători cu rândul. Norocul te poate duce la proprietăţi libere, pe care ai opţiunea să le cumperi, sau la proprietăţi ocupate, unde trebuie să plăteşti chirie.

După ce toate proprietățile de pe tablă sunt cumpărate, încep negocierile între jucători. Tot atunci încep și certurile. Câștigă cel care ajunge să acapareze cât mai multe proprietăţi şi să-i falimenteze pe ceilalți jucători, de la care stoarce chirii tot mai mari.

Istoria Monopoly se întinde pe mai mult de un secol. Prima versiune a fost înregistrată în anul 1903, când feminista Elizabeth Magie a încercat să-i educe pe cetăţenii britanici în legătură cu impozitele prin acest joc. În 1904, Lizzie Magie a obținut brevetul, iar peste încă doi ani jocul era lansat pe piaţă. În 2018, Monopoly a ajuns să fie licențiat în mai mult de 103 de țări, iar instrucţiunile şi tabla de joc au fost traduse în aproape 40 de limbi.

Activity

Este cel puțin la fel de popular precum Monopoly și cel puțin la fel de intrigant. În egală măsură, Activity poate strica prietenii. Diferența între el și Monopoly este că aici contează munca în echipă, coordonarea şi chiar empatia între coechipieri. Activity este un joc de societate bazat pe mimat, pe desen și pe descriere verbală. Ai exact 60 de secunde ca să ghiceşti ce scrie pe cartonaşul tras de coechipierul tău, a cărui misiune este să te facă să pricepi. Dacă te prinzi, avansezi cu un pion pe o tablă. Dacă nu, stai o tură. Câștigă echipa care ajunge prima la linia de sosire. Există mai multe variante de joc, precum Activity Original 1, Activity Original 2 sau Activity Club Edition. Acesta din urmă le este interzis copiilor, însă, dacă ar fi după mine, le-aş interzice pe toate. Și nu pentru că jocul în sine este vulgar, dar te vei surprinde suduind ca un birjar, iar unele dintre ghicitori sunt atât de ezoterice, că strică tot vibe-ul.

Jenga

Jenga este un joc de îndemânare creat de Leslie Scott și comercializat în 2018 de firma Hasbro. Mai este cunoscut și sub denumirea de ”Turnul”. Misiunea ta este să scoți câte un bloc de lemn din structura unui turn și să așezi apoi cărămida în vârful structurii. Construcţia pe care o creezi devine din ce în ce mai instabilă, cu fiecare piesă scoasă de tine sau de adversarii tăi. Inevitabil, turnul se va prăbuşi la un moment dat, iar asta se lasă cu ieşiri din joc. Îți garantez, conflictele nu vor întârzia să apară. Dar măcar e distractiv.

Cards Against Humanity

După atâtea jocuri cu scandal, hai să vă povestesc şi despre unul propus de colegul meu Sebastian, jocul Cards Against Humanity. Zice el că niciodată nu s-a lăsat cu tărăboi. Jucătorii se împart în două tabere, mediate de un arbitru, acesta din urmă fiind deţinătorul unei aşa-numite cărţi negre. Ceilalţi jucători trag fiecare cărţi din două teancuri, unul alb şi altul negru. Pe fiecare carte e scrisă o jumătate de propoziţie, iar misiunea concurenţilor este să grupeze câte două astfel de jumătăţi într-una singură. Fraza rezultată trebuie doar să fie cât mai amuzantă. Arbitrul decide cine a fost concurentul cel mai inspirat. Jocul se poate găsi atât în engleză cât și în romană atât la magazine, cât şi pe internet. În varianta online, trebuie să-l descarci în format PDF şi să-l tipăreşti.

La final, mă văd silit să repet avertismentul iniţial, şi anume că nu toţi românii ştiu să piardă la jocuri de societate. Adesea, se lasă cu scandal şi cu certuri la cuţite pentru un nenorocit de dolar de la Monopoly. Eu sunt foarte ranchiunos şi nu o dată am dat tabla peste cap şi am aruncat jetoanele prin cameră. Asta nu ar trebui totuşi să te descurajeze, încearcă şi tu măcar un joc, poate stai mai bine cu nervii.