În timpul live-urilor mi se cere din ce în ce mai des să prezint shootere. Așa că m-am gândit să profit de acest prilej și să scriu despre unul dintre cele mai complexe și bine cotate shootere first person tactice de pe piață: Rainbow 6 Siege. Și da, știu! Mult prea multe cuvinte descriptive.

La lansarea sa din 2015, R6 nu a avut parte de cea mai călduroasă primire. Fiindcă era sărăcăcios în conținut și avea numeroase probleme. Mai mult decât orice, părea a fi la stadiul de idee în progres decât un joc complet. Dar în acești doi ani și jumătate de atunci, studiourile Ubisoft s-au pus serios pe treabă. Timpul și banii investiți au dat roade fructoase. Pentru că între grafică, gameplay și modurile tactice de joc, Rainbow se situează într-o ligă de proprie.

Ce aduce nou la masă? Patruzeci de personaje cu abilități unice, numite Operatori. Iar ambițioșii de la Ubisoft au anunțat că vor să mărească selecția până la 100. Operatorii diferă între ei și nu găsești doi care să semene prea mult. În afară de câteva excepții, bineînțeles. Când intri pentru prima dată în joc, ai la dispoziție 20 de operatori standard. Pe restul îi poți cumpăra cu Season Pass-ul anual. Dacă vă răsar cuvintele „Pay to Win” în minte, puteți stai liniștiți. Nu dobândești avantaje aruncând cu bani în el. Oricine îi poate debloca, doar că durează mult mai mult dacă nu vrei să cheltuiești bani.  

Că tot suntem la capitolul bani, în joc veți găsi două tipuri de monede virtuale cu care vă puteți accesoriza operatorii. Renown este moneda cu care ești răsplătit atunci când faci mai orice în modul multiplayer. Fie că pierzi sau câștigi, joci modul cooperativ Terrorist Hunt sau chiar dacă termini tutorialele. R6 Credits poți cumpăra cu bani reali, direct din joc. În cazul în care nu aveți timp să jucați suficient, R6 Credits sunt o scurtătură pentru cei care vor beneficii estetice rapide.

Cât despre gameplay, veți găsi modurile clasice pe care le știți și le iubiți din alte titluri renumite precum Counter-Strike: bombă, ostatic, etc. Ca în alte shootere competitive, există Casual pentru cei care joacă de distracție și Ranked pentru cei mai serioși gameri, care își doresc să joace organizat în echipă. Pe lângă acestea, mai sunt tutorialele pe care le recomand tuturor începătorilor. Iar în cele din urmă modurile PvE, adică Player versus Enviroment, Terrorist Hunt. Unde pe românește, te lupți cu boții.

Spuneam inițial că jocul are anumite elemente care aduc un aer proaspăt genului de shootere online competitive. Ca de exemplu „lean”-ul, sau înclinatul. Practic te ajută să vezi mai bine inamicul atunci când încerci să te uiți de după un colț, o tejghea și așa mai departe. Altă tehnică de gameplay este coborârea în rapel. Hărțile în general sunt așezate pe diferite nivele de verticalitate. Adică poți avea situații în care obiectivul se găsește la subsol, la primul sau la doilea etaj. Pe lângă asta, sunt baricadele de lemn destructibile de la ferestre, uși și nu numai. Mai mult de atât, parte din podele sau tavan pot fi sparte cu un shotgun sau un baros. Aș putea enumera fără încetare inovațiile aduse de către R6, dar ca să nu vă răpesc prea mult din timp, mă voi opri aici.

Ce voi spune totuși e despre Attackers și Defenders. Adică atacatori și apărători, similar cu cele două facțiuni rivale din CS:GO. Din secunda în care începe runda, defenderii vor trebui să își apere zona ridicând fortificații de metal peste pereții destructibili. Pe lângă asta, își vor folosi gadget-urile sau abilitățile pentru a îngreuna și mai tare avansul celorlalți. De exemplu, Operatori ca Frost și Lesion își vor plasa capcanele pe jos, iar Rook va pune armuri pentru toată echipa. Chiar și după ce mori nu ți se termină rolul. Atât timp cât cei de la atac nu le distrug, poți intra pe camerele de supraveghere să vezi de unde vine inamicul și să îți anunți echipa. Fiindcă diferența între câștig și eșec poate consta în ceva atât simplu precum: „vine de la garajul din spate!” sau „e după ușă în stânga!”.

Pentru cei de la atac, treaba stă cam la fel. La început de rundă, fiecare va controla câte o dronă. Și nu! Din păcate nu zboară. Ok, doar una, dar atât. Scopul este să mergeți cu ele în clădirea unde se află obiectivul și să îl localizați odată cu inamicii din echipa adversă. După ce se termină o rundă, rolurile între echipe se schimbă și începe tot dansul de la capăt. Acum că am acoperit pe larg ce înseamnă să joci Rainbow Six: Siege, vă voi lăsa pe voi să descoperi restul. Dacă nu știați ce shootere să mai jucați, eu recomand acest titlu cu toată încrederea. Mai ales fiindcă elementele de gameplay îl diferențiază complet de alte jocuri. După cum am spus: nu degeaba a fost jucat de către 35 de milioane de jucători.

Până data viitoare îți urez spor la headshot!

Abonează-te la Cavaleria.ro pe Youtube

 

You Might Also Like

2 Comments

  1. 1

    Salut. Ranbow Six Siege e doar multiplayer, un mod care nu are de a face cu jocul ( gamingul , daca e sa folosim americanisme ). Un joc cu single player e un joc care te relaxeaza, poti intelege ceva anume din acel sibiect / tema. De ce se joaca tot mai putina lume ETS 2 Multiplayer, pentru ca sunt neseriosii care nu stiu sa se joace deloc. In orice joc multiplayer nu exista nici o placer de a juca. Fa un exercitiu de imagine: un copil de 14 ani sau un adolescent de 16 ani care joaca acest Rainbow Sic Siege si ca sa aibe arme vituale si echipament virtual cel mai bun, trebuie sa dea bani… multi bani. Si nu odata, ci de mai multe ori. E o prostie ca tu ca dezvoltator de jocuri sa ceri utilizatorului sa plateasca cu bani reali ca sa fie cel mai bun in lumea virtuala. Ca sa intelegi si mai bine cum sta treaba, pune un copil sa lupte intr-un razboi real cu munitie reala, ce va face si ce va pati? Nu ai vrea sa sti, crede-ma. Care e rolul unui joc: s ate relaxeze si sa te distreze. Shooterele si racingul, chiar si trategiile, te tin incordat, te inebunesc, in timp ce simulatoarele te relaxeaza mai mult. Joaca Bus Simulator 18 sau Fishing Simulator si vei descoperi placerea de a juca ceva linistitor. Te intrebi de ce esti asa de oboist si ai migrene uneori, cauza o sti: jocurile multiplayer care iti maninca din timpul tau mult prea mult. Te pot inbolnavi, Chiar ai vovingerea ca CS GO, LOL , Dota, Rainbow Six Siege si cele care vor veni care contin doar multiplayer, iti vor stirni plictiseala si nu vei mai avea acelasi interese sa joci. In cearca Chessmaster inmpotriva calculatorului sau a unei personae de linga tine – ce areala , nu virtuala – asa vei sti ca e cu adevarat fun. Incearca jocurile Syberia 1 si 2, o sa simti ca te streseaza deloc. Daca ai juca multiplayer si ai vedea ca e ora 5 dimineata si ca noaptea e deja consumata, nu o sa mai vrei deloc sa pierzi noptile cu gamingul. Add-onurile din jocuri nu au ce cauta daca se ceri plata cu bani reali. E o prostie. Un client mai serios, nu va plati. Daca e doar cu bani virtuali sau puncte , atunci e ok. Tu consideri ceva serios sa fi pus sa platesti ceva virtual , un add on cu bani reali. Hai sa facem asa, o socoteala, ca intre oameni mari, cumperi 10 jocuri intr-o luna care in total te va costa intre 250 euro si 400 euro – convertim in lei si…. te va costa peste 1.000 lei. 1.000 lei, plus DLCuri si Addonuri, Repet , 1.000 lei! Da, ai citit bine: 1.000 lei. Iti dai seama ce ai face cu 1.000 lei.

    • 2

      Salutare! Îmi place entuziasmul tău :D. Dar ideea este că unii preferă un tip de jocuri, iar alții, altul. „Gusturile nu se discută” intră în vigoare mai ales când vine vorba de jocurile video, iar eu sunt de părere că fiecare ar trebui respectat pentru ce vrea să joace, pe ce vrea să joace și cum își cheltuiește banii. La urma urmei, fiecare muncește și își cumpără ce vrea din banii lui. Așa cum și tu preferi simulatoarele că te relaxează, alții vor acțiune în shootere. Îți multumesc pentru comentariu și toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *