Rainbow Six: Siege | Tactică de n-o poți duce.

În timpul live-urilor mi se cere din ce în ce mai des să prezint shootere. Așa că m-am gândit să profit de acest prilej și să scriu despre unul dintre cele mai complexe și bine cotate shootere first person tactice de pe piață: Rainbow 6 Siege. Și da, știu! Mult prea multe cuvinte descriptive.

La lansarea sa din 2015, R6 nu a avut parte de cea mai călduroasă primire. Fiindcă era sărăcăcios în conținut și avea numeroase probleme. Mai mult decât orice, părea a fi la stadiul de idee în progres decât un joc complet. Dar în acești doi ani și jumătate de atunci, studiourile Ubisoft s-au pus serios pe treabă. Timpul și banii investiți au dat roade fructoase. Pentru că între grafică, gameplay și modurile tactice de joc, Rainbow se situează într-o ligă de proprie.

Ce aduce nou la masă? Patruzeci de personaje cu abilități unice, numite Operatori. Iar ambițioșii de la Ubisoft au anunțat că vor să mărească selecția până la 100. Operatorii diferă între ei și nu găsești doi care să semene prea mult. În afară de câteva excepții, bineînțeles. Când intri pentru prima dată în joc, ai la dispoziție 20 de operatori standard. Pe restul îi poți cumpăra cu Season Pass-ul anual. Dacă vă răsar cuvintele „Pay to Win” în minte, puteți stai liniștiți. Nu dobândești avantaje aruncând cu bani în el. Oricine îi poate debloca, doar că durează mult mai mult dacă nu vrei să cheltuiești bani.  

Că tot suntem la capitolul bani, în joc veți găsi două tipuri de monede virtuale cu care vă puteți accesoriza operatorii. Renown este moneda cu care ești răsplătit atunci când faci mai orice în modul multiplayer. Fie că pierzi sau câștigi, joci modul cooperativ Terrorist Hunt sau chiar dacă termini tutorialele. R6 Credits poți cumpăra cu bani reali, direct din joc. În cazul în care nu aveți timp să jucați suficient, R6 Credits sunt o scurtătură pentru cei care vor beneficii estetice rapide.

Cât despre gameplay, veți găsi modurile clasice pe care le știți și le iubiți din alte titluri renumite precum Counter-Strike: bombă, ostatic, etc. Ca în alte shootere competitive, există Casual pentru cei care joacă de distracție și Ranked pentru cei mai serioși gameri, care își doresc să joace organizat în echipă. Pe lângă acestea, mai sunt tutorialele pe care le recomand tuturor începătorilor. Iar în cele din urmă modurile PvE, adică Player versus Enviroment, Terrorist Hunt. Unde pe românește, te lupți cu boții.

Spuneam inițial că jocul are anumite elemente care aduc un aer proaspăt genului de shootere online competitive. Ca de exemplu „lean”-ul, sau înclinatul. Practic te ajută să vezi mai bine inamicul atunci când încerci să te uiți de după un colț, o tejghea și așa mai departe. Altă tehnică de gameplay este coborârea în rapel. Hărțile în general sunt așezate pe diferite nivele de verticalitate. Adică poți avea situații în care obiectivul se găsește la subsol, la primul sau la doilea etaj. Pe lângă asta, sunt baricadele de lemn destructibile de la ferestre, uși și nu numai. Mai mult de atât, parte din podele sau tavan pot fi sparte cu un shotgun sau un baros. Aș putea enumera fără încetare inovațiile aduse de către R6, dar ca să nu vă răpesc prea mult din timp, mă voi opri aici.

Ce voi spune totuși e despre Attackers și Defenders. Adică atacatori și apărători, similar cu cele două facțiuni rivale din CS:GO. Din secunda în care începe runda, defenderii vor trebui să își apere zona ridicând fortificații de metal peste pereții destructibili. Pe lângă asta, își vor folosi gadget-urile sau abilitățile pentru a îngreuna și mai tare avansul celorlalți. De exemplu, Operatori ca Frost și Lesion își vor plasa capcanele pe jos, iar Rook va pune armuri pentru toată echipa. Chiar și după ce mori nu ți se termină rolul. Atât timp cât cei de la atac nu le distrug, poți intra pe camerele de supraveghere să vezi de unde vine inamicul și să îți anunți echipa. Fiindcă diferența între câștig și eșec poate consta în ceva atât simplu precum: „vine de la garajul din spate!” sau „e după ușă în stânga!”.

Pentru cei de la atac, treaba stă cam la fel. La început de rundă, fiecare va controla câte o dronă. Și nu! Din păcate nu zboară. Ok, doar una, dar atât. Scopul este să mergeți cu ele în clădirea unde se află obiectivul și să îl localizați odată cu inamicii din echipa adversă. După ce se termină o rundă, rolurile între echipe se schimbă și începe tot dansul de la capăt. Acum că am acoperit pe larg ce înseamnă să joci Rainbow Six: Siege, vă voi lăsa pe voi să descoperi restul. Dacă nu știați ce shootere să mai jucați, eu recomand acest titlu cu toată încrederea. Mai ales fiindcă elementele de gameplay îl diferențiază complet de alte jocuri. După cum am spus: nu degeaba a fost jucat de către 35 de milioane de jucători.

Până data viitoare îți urez spor la headshot!