FILM 2017 | HAWAII

Înainte să-ți povestesc despre filmul românesc Hawaii, lansat în 2017, cu Dragoş Bucur în rolul principal, vreau să încep cu o exclamație cât se poate de spontană şi de onestă. E foarte tare, frate! E bun la modul cel mai grav. Iar părerea asta pe care mi-am făcut-o la final au confirmat-o şi ovaţiile altor spectatori dintre cei cu care am împărţit sala de cinema. Poate o fi un semn că în sfârşit cinematografia românească şi-a lepădat corsetele şi şabloanele insipide ale ultimilor 27 de ani, o primenire a filonului creativ de care şi publicul, şi industria, aveau nevoie ca de aer.

Sincer să fiu, până să trec pragul sălii de proiecţie nu știam absolut nimic despre film. Nu văzusem nici un trailer, nu citisem nimic despre subiect, deci nu aveam nici un fel de așteptări. Primul contact cu orice legat de pelicula asta a avut loc atunci când am intrat în sală și am văzut afișul. Silueta lui Dragoș Bucur la plan întreg acoperea întregul poster, pe al cărui fundal roşu tronau simbolurile comuniste deja cunoscute, securea și ciocanul. Meh… alt film despre comunismĂsta mi-a fost primul gând. Știi și tu că, în afară de seria Amintiri din Epoca de Aur, toate filmele românești care tratează acele vremuri sunt triste, depresive și parcă arată toate la fel. Sincer, m-am săturat de aceeași temă sucită şi mestecată din nou în acelaşi stil. Au trecut totuși aproape trei decenii de libertate a creatorilor, deci cred că avem și alte lucruri de spus și de arătat pe marele ecran.

HAWAII

Însă Hawaii pare dovada cea mai concludentă că totuşi putem avem parte în sfârșit de un film românesc, cu acțiune în vremea comunismului, care nu este deloc plictisitor şi care nici nu instigă la tăierea lentă a venelor proprii. Ba mai mult, pelicula are un mesaj extrem de pozitiv, este amuzantă pe alocuri și chiar oferă o altă față a vremurilor “Cârmaciului de Geniu” din Scorniceşti. Ca un fel de clickbait tot mai frecvent în cinematografia noastră, acțiunea filmului nu se petrece nici o secundă în arhipelagul Hawaii, unde nu s-a turnat nici o secvență, nici măcar un cadru. Dar unde e California din California Dreamin’? Mâna sus cine a văzut Sierra Nevada din Sieranevada! Exact! Clickbait şi nu prea. Denumirea Hawaii parcă reflectă dorinţa de evadare a românului crescut în socialism, pentru care un weekend în RFG însemna cel mai adesea o minivacanţă la ţară, în Refugiul din Fundul Grădinii, nicidecum o viză pentru Republica Federală Germană. Pentru acelaşi român, adidaşii, calculatoarele şi Fraţii Petreuşi desemnau cel mai frecvent picioarele şi capetele de pui, respectiv tacâmurile pe care le găseau cu chiu, cu vai, prin magazinele proletariatului. Cam pe acolo bate şi titlul Hawaii. Către o metaforă despre visul american cu valuri dulci şi fete dansatoare hula-hula, ghirlande de flori, cântări la ukulele pe plajă şi surfing din zori până spre-nserat.

HAWAII

Departe rău de acest mirific peisaj al paradisului terestru îl găsim pe Dragoș Bucur, în rolul tovarăşului taximetrist Andrei din Republica Socialistă România, un bucureştean în general descurcăreț, care visează la libertate şi la Coca-Cola autentică, luată din orice raft, nu cu pile la cantina PCRÎn peisajul acela dezolant și lipsit de orice speranță către mai bine, Andrei se folosește de relațiile clădite în timp pentru a face rost de diverse chestii astăzi considerate perfect normale şi accesibile tuturor. În economia subterană şi paralelă a socialismului ceauşist, natura schimburilor economice ajunsese ca în preistorie, adică trocul era adesea la putere. Andrei făcea rost de nişte carne macră de porc – delicatesă rezervată ştabilor – pe care apoi le-o împărţea vecinilor, de la care primea în contrapartidă detergent, țigări străine sau conserve cu ananas şi carne presată. Chestii de contrabandă, pe vremea aia. Andrei îşi riscă pielea în mod constant și chiar o duce binișor, cel puţin pentru un tovarăș de rând, dar asta nu-i de ajuns pentru tânărul mânuitor de volan. Îl fascinează istoria unui unchi care, în urmă cu ceva ani, reuşise performanţa să fugă din ţară şi, mult mai important, să se îmbogăţească în America.

Visul lui Andrei de-a o tăia şi el peste hotare, în Occident, se transformă în adevărată obsesie după ce află că evadarea unchiului său din spatele Cortinei de Fier avusese succes. Fugarul ajunsese până în Hawaii, unde adunase o avere colosală, de neimaginat pentru un un român prizonier în “feeria” comunistă cu 2.000 de lei pe lună şi cartele pentru pâine. Unchiul strânsese vreo trei milioane de dolari, mai mult decât ar fi putut visa orice român din ţară. La noi, pe vremea opresiunii comuniste, făceai puşcărie pentru o bancnotă verde, fiindcă populaţia nu avea dreptul să deţină valută. Era doar privilegiul tovarăşilor din vârful partidului, cei care erau “mai egali decât toţi ceilalţi”, vorba lui Orwell.

Închei aici povestirea mea, pentru că nu vreau să-ți stric plăcerea de a viziona un film românesc reuşit dincolo de orice aşteptări. Te încurajez să mergi să-l vezi. Mie mi s-a părut o relaxare rafinată pentru minte și trup. Filmul HAWAII, regizat de Jesús del Cerro, este o producție Actoriedefilm.ro, iar din 17 noiembrie rulează în toate cinematografele din țară.