Cum se citește eticheta unei sticle de vin

Când vezi pe etichetă că scrie DOC, trebuie să înţelegi că ai în faţă o sticlă de vin cu Denumire de Origine Controlată. Adică numele ăla vine la pachet cu o reputaţie, cu faima unei podgorii, cu istoria unui centru viticol sau cu tradiţia unei localităţi. Iată primele elemente care identifică originea vinurilor de o anumită marcă, băuturi care trebuie să provină exclusiv din acel teritoriu delimitat. Licoarea din struguri mai trebuie să aibă anumite caracteristici de calitate datorate exclusiv factorilor naturali și umani din acel teritoriu. Așa că denumirea de origine controlată “Lechinţa”, “Odobeşti” sau “Cotnari” o poartă doar produsul care se obține în perimetrul acelor podgorii, o zonă delimitată clar, aşa cum spune legea. O denumire de origine controlată se atribuie strict vinurilor obținute din struguri produși în arealul delimitat pentru această denumire, şi numai dacă sunt respectate un alt vraf de prevederi legale şi de norme profesionale interne.

Două elemente foarte importante ale unei sticle de vin sunt eticheta şi contraeticheta. Dincolo de latura estetică şi de strategia de marketing, legea impune ca pe etichetă să figureze clar următoarele informaţii:

• Numele şi adresa producătorului
• Numele şi adresa îmbuteliatorului
• Soiul din care s-a obţinut vinul
• Anul de producţie
• Categoria de calitate a vinului
• Conţinutul în alcool
• Volumul de vin din butelie
• Conţinutul de zahăr prin specificarea “Sec”, “Demisec’, “Demidulce” sau “Dulce”
• Sintagma “Conţine sulfiţi”
• Numele oenologului (opţional)
• Podgoria şi eventual anumite date despre vin sau despre istoria cramei de provenienţă

Contraeticheta poate conţine:

• Brand-ul sub care se vinde acel vin
• Soiul
• Anul de producţie
• Categoria de calitate a vinului
• Conţinutul în alcool
• Volumul recipientului

Din punct de vedere comercial, lucrurile stau invers. Aşa se face că eticheta este reprezentată de contraeticheta şi invers. Mai exact, la raft tu vei remarca probabil contraeticheta sticlei. Trebuie să şti că brandul soiului de vin nu este în mod obligatoriu acelaşi cu numele cramei. Există unele cazuri în care producătorul foloseşte ca marcă numele sub care firma e înregistrată la Registrul Comerţului. Şi mai puţini sunt însă cei care pun denumirea podgoriei acolo unde ar trebui să stea brandul. Unde mai pui că adesea o singură podgorie scoate mai multe soiuri de vin, aşa că nevoia producătorilor de branduri este cât se poate de firească.

Tot pe etichetă mai figurează nişte combinaţii de litere care îi bagă în ceaţă pe consumatorii neavizaţi: DOC-CMD, DOC-CT, DOC-CIB, Vin cu Indicaţie Geografică şi Vin de Masă. Acestea sunt categoriile de vin, codificate aşa încât să le poată recunoaşte specialiştii sau cumpărătorii pasionaţi. În România, există trei clase de calitate pentru vinurile comerciale: calitatea I – vin DOC Denumire de Origine Controlată, calitatea a II-a – Vin cu Indicaţie Geografică şi calitatea a III-a – Vin de masă. Fii atent, pentru că în curând ar urma ca formularea DOC să fie înlocuită cu DOP – Denumire de Origine Protejată.

Clasa vinurilor selecte este DOC. Prescurtarea DOC va fi mereu urmată de una dintre următoarele sintagme: CMD (Cules la Maturitate Deplină), CT (Cules Târziu) sau CIB (Cules la Înnobilarea Boabelor). Mai există formularea CMD, care apare pe etichetele vinurilor obţinute din struguri “atacaţi” de mucegaiul nobil. Acest mucegai stafideşte boabele, iar strugurii culeşi au un conţinut ridicat în zaharuri.

Nivelul de alcool și zahărul

Pe etichetă mai este specificat şi conţinutul în alcool al vinului, care pentru vinurile din calitatea I şi calitatea a II-a trebuie să conţină alcool în 11% din volum. După conţinutul de zahăr nefermentat, vinurile se clasifică astfel:

• sec – cel mult patru grame de zahăr pe litrul de vin
• demisec – între 4,1 şi 12 grame de zahăr pe litru
• demidulce – de la 12,1 la 40 grame de zahăr pe litru
• dulce – conţinut de peste 40 de grame de zahăr la litru

Zahărul din vin provine cel mai adesea din struguri şi rămâne nefermentat la capătul procesului de producţie. Există însă şi cazuri când zahărul este adăugat, sub formă de “must concentrat rectificat”. Singura condiţie pentru a realiza pe cinstite un asemenea adaos este ca mustul să fie produs de aceeaşi podgorie, să facă parte din acelaşi soi şi să fie recoltat în acelaşi an.

Anul recoltei

Majoritatea vinurilor de pe rafturile marilor magazine sunt produse pentru a fi consumate rapid și a savura aromele proaspete. Un vin vechi de calitate este imposibil să fie și ieftin așa că, dacă un vin se laudă cu vechimea dar are un preț de vin de consum, ferește-te să îl cumperi. Pe de altă parte, un vin italienesc din struguri Pinot Grigio vechi de cinci ani sau un Beaujolais franțuzesc de doi ani sunt un indiciu clar că în acel magazin nu ar trebui să mai calci niciodată pentru că, acestea sunt vinuri care trebuie consumate în primul an de viață.

Concluzie

Potrivit unui studiu recent, trei din zece români nu citesc eticheta produselor. În aceste condiții nu știu câte calorii consumă, ce alergeni conțin sau dacă acel produs este cu adevărat ce laudă eticheta că ar fi. Pentru a fi sigur că nu mai cumperi lactate din lapte românesc, care vin de fapt din Ungaria, sau prăjituri fără zahăr, dar pline de înculcitori, sau vin nobil plin de sulfiți și care nu a văzut strugure nici în poză, îți recomand să fii mai atent la ceea ce consumi.