La aproape un an de la prima mea vizită la o cramă în România, iată că o nouă experiență de acest gen urma să mă poarte pe noi meleaguri. De data aceasta, în regiunea Lechința, ce cuprinde 36 localități din județul Bistrița-Năsăud și 13 localități din județul Mureș. Printre ele, se numără și satul Batoș, unde se află Crama Liliac.

În România există trei zone viticole generale: intracarpatică, pericarpatică și danubiano-pontică. În cadrul lor, există zece regiuni viticole, descompuse fiecare în mai multe podgorii, din care fac parte mai multe sau mai puţine centre viticole. Lechința este una dintre regiunile viticole din Podișul Transilvaniei, iar Batoș face parte din această zonă, împreună cu alte patru centre viticole.

Drumul spre vin

Am plecat din București într-o după-amiază liniștită, sub un cer plin de nori ce prevesteau o ploaie aprigă. La fel de ameninţătoare ne-a întâmpinat şi vremea din zona pe care urma să o vizităm. Drumul a fost spectaculos din toate punctele de vedere. Peisajul nu a încetat să mă uimească și, spre norocul meu, m-am putut bucura de privelişte în voia cea bună, de pe scaunul din dreapta. În drumul spre Sighișoara, cerul şi-a schimbat permanent culoarea, de la accente de gri ce prevesteau furtuni la raze ce sfârtecau norii în degrade-uri portocalii, ce mă trimiteau cu gândul la o vară în plină glorie. Apogeul a fost momentul în care, deasupra Cetății Rupea am zărit cel mai clar și mai frumos curcubeu din viaţa mea. Vremea părea să se îndure de noi şi să ne dea ocazia să ne bucurăm de drum fără ploi. Însă capriciile cerului au continuat până la destinaţie, adică până la Târgu Mureș, unde s-a aşezat să plouă mocăneşte până a doua zi de dimineață.

Crama Liliac din satul Batoş

După răsărit, am purces la un drum de 47 de kilometri către adevăratul capăt al expediţiei noaste oenologice: Satul Batoș, reședință a comunei cu același nume. Localizat pe valea râului Luţ, la poalele dealului Bura, în nordul judeţului Mureş, satul oferă un peisaj idilic transilvănean, presărat cu locuinţe tradiţionale săsești. Printre casele vechi își face loc și Crama Liliac, bine integrată în ambientul arhaic și în solemnitatea ardelenească a locului. Iar cu vinul şi cu priveliştea te poţi desfăta cel mai bine de pe platoul aflat la hotarul superior al podgoriei. Acolo este clădită o cabană, unde se țin degustări de vin, însoţite de delicii culinare cu specific local.

Înființată în anul 2010, crama a căpătat chipul ei actual în 2015, după o investiție de 1,25 de milioane de euro. Etapa inițială a fost realizată în 2011, când investitorul a cumpărat şi a pus la treabă 38 de hectare de vie în Transilvania, în regiunea Batoș, 14 hectare în Vermes Lechința, iar apoi a demarat dezvoltarea unității de vinificare. Ulterior, alţi bani au mers în dezvoltarea suprafețelor cultivate și a facilităților de producție. În anul 2014 a urmat extinderea cramei, care doi ani mai târziu a căpătat şi echipamente noi. Altfel spus, crama este nouă, iar în ea se lucrează cu aparatură de ultimă generaţie, cu metode ultramoderne, puse în slujba tradiţiei. Capacitatea de producție totală a cramei este de 350.000 de litri pe an, cifră estimată să fie atinsă pentru prima oară în sezonul 2017.

La crama din Batoș se produc soiurile Sauvignon Blanc, Merlot, Pinot Noir, Fetească Albă, Fetească Regală, Fetească Neagră, Pinot Gris, Muscat Ottonel, Chardonnay şi Nectar. Gama “Private Selection” cuprinde Merlot 2013, Pinot Noir 2013 și primul Orange Wine din România. Băuturile sunt produse în ediții limitate, iar prețurile sunt pe măsură. Aceste vinuri se află în categoria high premium și au preţuri cuprinse între 78 de lei și 150 de lei la magazin. Perla coroanei este soiul TITAN Fetească Neagră din 2013, vin produs într-o ediție limitată de 600 de sticle. Vestea proastă e că marca nu se mai găsește la vânzare, pentru că stocul s-a epuizat încă de la finele anului 2016.

Vinurile Cramei Liliac sunt destinate îndeosebi industriei HoReCa şi reprezintă 80% din volumul vândut. Mărcile Cramei Liliac sunt sunt listate în peste 700 de restaurante, atât în București, cât și în alte orașe importante ale României. Restul de 20% din volumul total de sticle vândute se distribuie prin rețeaua proprie de retail.

Degustarea și mâncarea

Am avut ocazia, de-a lungul experienței la cramă, să degust toate vinurile produse aici, mai puțin marca Titan, din motive destul de evidente evidente. Am început cu vinurile albe din gama Liliac și Young Liliac, care au venit acompaniate de un platou cu brânzeturi maturate. Conform tradiției, nea Gheorghe ciobanul ne-a făcut un ceaun de balmoș, rețetă proprie.

Balmoșul, adică hrana păcurarilor transilvăneni, diferă un pic de la o zonă la alta dar, în esență are unul şi acelaşi ingredient de bază: laptele de oaie. Adesea confundat pe nedrept cu banala mămăligă sau cu bulzul, balmoșul seamănă cu amândouă, dar este un preparat complet diferit. Pentru un balmoș autentic, pe lângă mălai, mai ai nevoie de caș, de brânză de oaie și, neapărat, de unt din lapte de oaie. “Și pentru pretențioși merjea și o leacă de smântână”, a subliniat nea Gheorghe.

Oricât de bune ar fi vinurile roșii, eu mă declar fan pe viață al celor albe. Rața și vânatul la grătar pe care le-am degustat alături de vinurile roșii au fost demne de toate superlativele, dar tot nu m-au convins să-mi las paharul de Pinot Gris în schimbul unui Merlot. Am preferat să comit o blasfemie și să mă delectez în continuare cu vin alb la carne roșie. Rușine să-mi fie!

De departe cel mai bun vin pe care l-am băut aici a fost Nectarul. Cum sunt un mare amator de vinuri seci și demiseci, Nectarul este singura băutură dulce pe bază de must fermentat pe care aș vrea să o am în pahar. Te cucereşte cu nuanţele sale de galben-auriu deschis, cu aromele intense care îţi alertează nasul cu mult înainte ca ochii să fi făcut şarful pe pahar. Vinul are savoare de miere, de piersici și de caise coapte, de dulceață de gutui și mango. Este un vin dulce și corpolent, care-ți umple gura și care îți învăluie simțurile cu arome bogate.

Concluzie

Domeniile viticole din România şi podgoriile te întâmpină mereu cu peisaje spectaculoase, iar vinurile produse la noi poartă amprenta fiecărui loc în parte, prin arome, culori şi personalitate. Fie că vorbim de Dobrogea, Transilvania sau Oltenia, toate zonele viticole au un farmec aparte și oferă experiențe de neuitat. Turismul viticol începe să prindă și la noi, iar acesta reprezintă mai mult decât simplă vizită a unei crame ca la un muzeu. Locurilor le dau suflet poveştile, de la povestea solului fertil până la cea a drumului pe care-l străbate strugurele din vie până în sticlă.

Toate acestea sunt stări de spirit, călătorii iniţiatice în universul deliciilor rafinate. După două experiențe la crame, una în Oltenia și alta în Transilvania, le anticipez cu nerăbdare pe cele din Dobrogea și Moldova. Doar astfel pot spune că am încercat întregul spectru viticol românesc. Îți recomand cu toată sinceritatea să încerci o astfel de experiență, chiar dacă nu ești mare amator de vinuri. O să te îndrăgosteşti fără să-ţi dai seama de locuri, de obiceiuri, de oameni, de atmosfera și, nu în cele din urmă, de alcoolul din vin. Şi probabil o să te întorci sezonul viitor.

Abonează-te la Cavaleria.ro pe Youtube

You Might Also Like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *