Cu toții suntem obișnuiți cu filme în care finalul este previzibil de fericit ori trist. Dar uneori apare câte o producție care iese total din tipar și ne surprinde cu o poveste foarte bine scrisă și cu un final dureros de verosimil. Un asemenea gen de film este Mute, de pe Netflix.

Abonează-te la Cavaleria.ro pe Youtube

Acțiunea din Mute are loc într-un viitor nu prea îndepărtat, în care germanii iar au făcut o boacănă și a necesitat ca forțele armate americane să vină peste ei și să calmeze situația. Evenimentele nu sunt arătate direct, ci le poți vedea indirect prin prezența soldaților americani care patrulează străzile din când în când. Sau prin faptul că mai toată populația vorbește bilingv germană și engleză.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la Mute este că mi-a adus aminte de cum erau filmele alb-negru. Adică de faptul că cel mai important lucru era povestea în sine, personajele și legăturile dintre ele. Fiindcă era vorba despre oameni. Nu despre incidente sau alte evenimente. Iar asta mă duce la următoarea idee.

Anume că personajele din prim plan sunt atipice spre bizare, dea dreptul. Putem vedea asta prin dialogul ciudat pe care îl poartă, acțiunile pe care le săvârșesc și ulterior prin rostul lor final în poveste. Iar firul narativ este scris într-o așa manieră încât toate destinele personajelor se întrepătrund într-un apogeu inevitabil. 

Precum piesele de domino, odată ce prima a căzut, șirul întâmplărilor nu mai poate fi oprit. Fiecare are un scop și tot ce face fiecare, individual sau împreună cu alții, duce inevitabil la un deznodământ direct legat de protagonistul nostru, Leo.

Iar Leo este cel mai interesant dintre toți. Chiar din primele minute ale filmului vedem că Leo suferă un accident în copilărie care îl lasă fără grai. De aici și numele filmului. Familia sa este Amish, așa că nu dau crezare tehnologiei și părinții decid că nu vor lăsa doctorii să intervină chirurgical ca să îi repare corzile vocale. Deci lasă totul în voia lui Dumnezeu și consideră că aceasta a fost voința Lui.

Apoi suntem transportați la câțiva zeci de ani în viitor când Leo este adult. De aici firul narativ începe să se desfășoare încetul cu încetul. Inițial prin relația pe care o are cu o anumită femeie. Ulterior, prin intermediul celorlalte personaje care încă nu au vreo legătură directă cu el. Însă toți și totul gravitează în jurul protagonistului. Dar pe lângă oamenii din poveste, mai regăsim alt personaj mut care ne relatează indirect despre el prin arta vizualului.

Anume, orașul care conturează universul filmului și prinde viață prin estetica sa aparte. El este omniprezent ca un personaj de sine stătător. Ne putem da seama de geniul regizoral doar dacă stăm puțin și analizăm atenția la detaliu pe care Duncan Jones a transpus-o în fiecare clădire sau în luminile de neon retro ale hologramelor ce împânzesc orașul.

Senzația ușor babiloniană de distopie pe care o emană arhitectura și tehnologia fără suflet din viitorul apropiat, o putem interpreta ca pe o altă mișcare măiastră de pensulă prin care lumea din Mute este atât de bine reprezentată cromatic. Iar asta este doar un alt punct forte al său, care îi servește de minune. 

Fiindcă Mute nu este un film plin de acțiune în care totul explodează și eroul principal rămâne la final cu femeia cu forme perfecte. Nici măcar o dramă tristă care urmează același ton de la început și până la final. Pentru mine cel puțin, Mute este un film care merită văzut de toți cinefilii. Fiindcă elementele din care este compus sunt atât de bine implementate încât nu ai cum sa nu apreciezi pasiunea și devotamentul cu care a fost făcut.

Așa că de te perie un film foarte interesant și aparte, Netflix te așteaptă cu brațele deschise. Și preferabil în 4K.

You Might Also Like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *