Șase avioane din România care au scris istorie

Când eram mic, petreceam serile cu ceilalți copii din cartierul meu, mărginaș al Bucureștiului. Ne jucam de-a v-ați ascunselea, dar aveam și momente în care zăceam obosiți pe pături și încingeam cărțile la o șeptică amicală. Uneori, din cer se auzea vuietul motoarelor de avion, iar noi, în naivitatea noastră, credeam că trec OZN-uri. Ne încânta ideea de mister. Când am mai crescut, ne-am luminat că de fapt auzeam avioane. De unde și celebrul șlagăr copilăresc „Avion cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor”. Curiozitatea m-a mânat apoi să aflu cât mai multe despre aparatele ce îmi provocau fiori în copilărie. Am aflat astfel că multe dintre ele erau produse aici, în țara noastră.

Sunt mândru că am aceeași naționalitate cu unii dintre cei mai importanți pionieri ai aviației moderne, Traian Vuia, Aurel Vlaicu și Henri Coandă. Lor trebuie să le mulțumim pentru că putem, de exemplu, parcurge distanța București-Londra în trei ore și jumătate. Pe data de 18 martie 1906, Traian Vuia a reușit perfomanța să construiască un aeroplan cu autopropulsie, mai greu decât aerul, și să-l ridice de la sol până la o altitudine de 16 centimetri. Lungimea zborului a fost de 12 metri. Suficientă, însă cât să stimuleze imaginația altor ingineri care au perfecționat alte aeronave. În decembrie 1910, Henri Coandă efectua primul zbor de test la bordul aeronavei-prototip propulsate de un motor revoluționar cu reacție. Fără el, n-ar fi existat azi curse transatlantice sau avioane supersonice de luptă.

Cum sunt o fire patriotică, am și alcătuit un top cu șase dintre avioanele făcute în România, avioane cu design îndrăzneț, cu performanțe spectaculoase sau cu istorii fascinante.

IAR CV 11 – Primul avion românesc de luptă

La 18 ani distanță de reușita lui Vuia și la 14 de la creația lui Coandă, a luat naștere Întreprinderea Aeronautică Română, la Brașov. Aici avea să fie construit primul avion românesc, cu numele IAR CV 11.

Acest aparat a fost gata în 1930 și era destinat armatei. Din păcate, a fost realizat intr-un singur exemplar. Chiar și asa, IAR CV 11 a fost o realizare de excepție pentru vremea lui. Era un avion monoloc, cu aripa plasată jos, sub carlingă si cu tren de aterizare fix. Aeronava a fost echipată cu un motor Hispano-Suiza care producea 500 de cai putere. Avea o anvergură de 11,50 metri, plafonul de zbor era de 10.000 metri și avea o masă totală de 1.510 kg. Aparatul putea atinge 329 km/h și chiar a stabilit un record, când a parcurs 470 de kilometri cu o viteză medie de 319 kilometri la oră. Echivalentul unei curse de la Constanța la Baia Mare în linie dreaptă.

IAR-14, Șoimul cu aripi de lemn

IAR-14 a fost primul avion românesc de vânătoare produs în serie. Era un monoplan cu aripa joasă, cu un singur loc. A avut zborul inaugural în iunie 1933. În septembrie acealași an, au fost comandate 20 de modele, iar ultimul exemplar a fost livrat în 1939. Proiectantul avionului, inginerul Elie Carafoli, a prevăzut un  fuselaj din lemn și un motor în ”W” răcit cu apă, care dezvolta 450 de cai putere. Aparatul putea zbura cu o viteză maxim de 285 de kilometri pe oră, avea o autonomie de 600 de kilometri și un plafon de 8.000 de metri.

Înaintea începerii celui de Al Doilea Război Mondial, avionul era deja depășit tehnologic de IAR-80, așa că toate exemplarele i-au fost date Școlii de Pilotaj de la Tecuci. Aparatul IAR-14 nu a suferit niciun incident până la scoaterea din dotare.

IAR 37, Vârf de lance în Operațiunea Barbarossa

În 1941, pe 21 iunie, când ostașii români treceau Prutul, le deschideau calea printre altele și escadrilele românești de IAR 37, 38 și 39. Toate, aparate de luptă aeriană și de bombardament făcute în România, avioane care au ajutat la reîntregirea vremelnică a României, dintre 1941 și 1944.

Primul dintre aceste aparate a fost IAR 37. Era un avion biplan, cu trei locuri, contruit după structura aparatului francez Potez 25. Primul său zbor a avut loc în 1937, an în care s-a trecut și la producția în serie. 50 de bucăți aveau să fie livrate în același an către Ministerul Aerului și Marinei. În 1938, avionul a fost dotat cu un nou motor BMW și a primit un nou nume, IAR 38. Această versiune a fost fabricată în 75 de exemplare. În anii următori, inginerii români aveau să experimenteze diverse motorizări care, în cele din urmă, au dus la crearea lui IAR 39. Din acest model au fost produse 95 de exemplare și primul zbor cu acest tip de avion a fost efectuat pe data de 13 martie 1940.

Fabricarea lor a luat sfârșit în 1944, dupa producerea a 160 de bucăți. În Operațiune Barbarossa, Armata Română a pierdut 30 de IAR-uri. În campania de la Stalingrad, 13 avioane românești au căzut la datorie. Ultimul avion românesc doborât în război a fost un IAR 39, pe data de 8 mai 1945, chiar în ziua capitulării Germaniei naziste. Aparatele rămase au fost înmatriculate cu uz civil și au zburat până în anii 60, când au fost demontate și casate.

IAR 80, forță mortală și viteză amețitoare

În 1937, la Brașov se iniția proiectul unui aparat de vânătoare și bombardament în picaj. Doi ani mai târziu, avea loc și cel dintâi zbor al avionului IAR 80, care era capabil să atingă 510 km/h la 4.000 de metri altitudine. La început, IAR 80 avea carlinga deschisă și brăzda norii cu 870 de cai putere, generați de motorul IAR K14-III C32. Anul următor, aparatul avea să primească un motor și mai puternic, de 930 de cai-putere, modelul K14-III C36, iar asta a dus la mărirea capacității rezervorului, la lungirea aripilor și la modificarea cozii, pentru un coeficient aerodinamic mai bun. Carlinga a fost acoperită și înălțată.

Aviația regală a României a comandat 100 de bucăți, la finalul unei competiții unde mai candida modelul He 112, mai modern și mai bine armat, dar nu la fel de puternic. Avionul românesc avea în dotare patru guri de foc. La vremea lui, IAR 80 era comparabil cu avioane moderne de luptă precum Bf 109 sau Mitsubishi A6M Zero. În cea de-a doua jumătate a conflagrației mondiale, IAR-80 a fost înlocuit cu versiuni îmbunătățite, iar după război locul său a fost luat de aparate sovietice. Ultimele modele rămase au fost casate în 1955.

ROMBAC One-Eleven, nobila moștenire a proletariatului

Acest avion de pasageri construit în România are origini englezești și a fost proiectat inițial de compania British Aircraft Corporation (BAC), în colaborare cu guvernul de la Londra. A fost produs între 1963 și în 1982. Între timp, Nicolae Ceaușescu a efectuat o vizită de stat cu tot tămbălăul în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, unde a fost plimbat cu caleașca de către Regina Elizabeta a II-a și a fost primit în Grand Ballroom, în Palatul Buckingham. Tratația asta regală a fost condiția pusă de dictatorul comunist născut în Scornicești pentru a accepta un contract de colaborare cu industria aviatică din UK. Și astfel, ROMAERO Băneasa a devenit cea de-a doua uzină de producție pentru aparatul BAC, pe care noi l-am botezat, patriotic, ROMBAC. În contract, Ceaușescu promitea să producem 80 de unități. În realitate, linia de producție s-a oprit după avionul al nouălea, finalizat cam odată cu Revoluția.

Chiar și așa, România a avut privilegiul de a fi singura țară din Europa comunistă, cu exccepția URSS, care a putut construi avioane de pasageri. ROMBAC era echipat cu două turboreactoare Rolls-Royce Spey Mk 512-14DW, care generau 6.000 kgf. Greutatea maximă admisă pentru decolare era de 47.400 kg , iar viteza maximă a aparatului era de 870 km/h, cu o autonomie de 3.500 de km. La bord încăpeau cel mult 119 pasageri plus echipajul format din doi piloți. Aparatele ROMBAC, spre mândria noastră, nu au fost implicate în catastrofe aviatice – drept e că nici multe ore de zbor nu au efectuat. Le-au împiedicat să treacă mai multe ore de zbor pe jurnalul de bord legile europene, care limitau poluarea și zgomotul. Avioanele noastre erau prea gălăgioase, emiteau prea multe noxe, așa că accesul lor pe aeroporturile occidentale a fost restrâns încetul cu încetul. Iar în 2017, nu mai circula nici măcar un singur model.

Cel dintâi exemplar ieșit din producție, cel cu numărul de serie 1, urmează să fie amplasat la intrarea aeroportului Otopeni după ce va fi recondiționat și revopsit în culorile originale. Din restul de opt, am aflat că unul se află în Nigeria și trei in Pakistan. Toate acestea au fost scoase la licitație in mai 2014.

IAR 99 – Șoimul cu reacție

IAR 99 este primul avion românesc de luptă cu reacție, realizat de către compania Avioane Craiova SA.. A fost conceput pentru antrenament, dar și pentru poliție aeriană, misiuni de atac la sol și recunoaștere. Șoimul a efectuat primul zbor la data de 21 decembrie 1985, de pe aeroportul din Craiova, cu prototipul înmatriculat S-001. Față de avioanele cu care rivalizează, IAR 99 are un preț mult mai mic. În 2017, Armata Română încă le folosea la misiuni de instrucție. Viteza maximă atinsă de către Șoim este de 850 de kilometri pe oră la o altitudine de 9.000 de metri. Plafonul practic este de 10.000 de metri.