[VIDEO] – Marcel Iancu, picto-arhitectul!

Creația sa poate fi împărțită în trei părți diferite: cea a negării dure a anilor Dada de la Cabaret Voltaire – Zürich, cea a grupului, pe care acum îl integrăm în avangarda istorică, de la Contimporanul – România, și cea a implicării necontenite în viața artistică din Țara Sfântă, culminată prin deschiderea Muzeului Janco-Dada, în 1983, la Ein Hod.
Marcel Iancu și-a înfipt linia, și-a pus amprenta cromatică și a adus litera sa bizară cu o dârzenie și pregătire plurivalentă, atât în artele plastice, cât și în arhitectură, scenografie, dar și în istoria artelor. Pentru a înțelege curajul artistic al unor tineri romani ajunși la Cabaret Voltaire – Zürich, acum fix o sută de ani, trebuie să înțelegem rezultatul din perspectiva absurdului, șocului și nebuniei lor. Mă refer aici, pe lângă Marcel Iancu și la Tristan Tzara, cel care, prin inspirația sa, a schimbat arta din temelii, iar pentru a cuprinde rapid ce doreau ei, trebuie să facem un mic exercițiu în care să includem, atât poezia, cât și pictura.

Pictura
Mâna fermă a picto-arhitectului se vede și se simte pe toată suprafața pânzei Femeia cu maimuța. Bucuria dată de lucrarea figurativă îl seduce atât de mult pe autor încât simțim puterea dimensiunilor și a planurilor, toate reduse la esență și sinteză. Tabloul accentuează date și stări psihice. Senzații vizual bizare sunt etalate în prim-plan tocmai pentru a mări misterul scenei. Chiar și în cazul acestui portret se vede o voință acută de construcție pe planuri dure, întretăiate, cu efecte geometric-caleidoscopice, purtând amprenta anilor năvalnici de la Cabaret Voltaire. Chipul fetei este compus cu o expresie teatrală, scenică. Pe fața ei apar și încărcături duioase, dispersate de zâmbetul acidulat-bonom.
Femeia cu maimuța este o lucrare cerebrală, severă, din care este alungată probabil orice interpretare naturalistă.
Iancu este un arhitect al culorilor, construieste cu linii si planuri gândite să fie privite în layere, chiar dacă ne zidește în ochi femeia, trebuie să vedem și ce se întîmplă dincolo de ea!

Poezia
În a doua parte a înregistrării video veți vedea multe desene care la prima vedere sunt pornografice și nimic mai mult, dar așa cum spunea manifestul poetului Ilarie Voronca și al pictorului Victor Brauner: „Pictopoezia nu e pictură. Pictopoezia nu e poezie. Pictopoezia e pictopoezie.”, pentru a nu aluneca în zona ludică a schițelor în care vedem numai scene de sex, propun ca prin poezie să înțelegem mai bine lucrările în aparență pornografice.

Ce spuneți ca atunci când priviți desenele lui Marcel Iancu, realizate în casele de toleranță (bordeluri) din Bucureștiul interbelic, să recitați o poezie DaDa-istă? Urmăriți desenele și recitați în gând…

O jolifanto bambla o falli bambla

großiga m’pfa habla horem

egiga goramen

higo bloiko russula huju

hollaka hollala

anlogo bung

blago bung blago bung

bosso fataka

ü üü ü

schampa wulla wussa olobo

hej tatta gorem

eschige zunbada

wulubu ssubudu uluwu ssubudu

tumba ba-umf

kusa gauma

ba – umf