[Video] Exemplu de cavalerism în Campionatul Național de Raliuri

Când eram ceva mai tânăr… da, urmăream Campionatul Național de Raliuri cu mai mult interes. Inevitabil am crescut, iar ca jurnalist auto am avut șansa de a fi mai aproape de acest univers, mai ales că este o ramură pe care o iubesc. Dar odată cu această apropiere am avut acces și la altfel de informații care au mai șters puțin din aura mitică a acestui sport. Evident că dezamăgirea a venit de la factorul uman.

Așa că preț de ceva vreme mi-am consumat setea de a privi acest cocktail de artă, talent, improvizație și tehnică prin IRC, WRC și câteva campionate de prin Franța, Belgia…

Dar uite că în prag de toamnă am ajuns la penultima etapă din campionatul nostru, etapa de la Iași. Eram extrem de curios să-l văd la lucru pe Francois Delecour, să văd la lucru cele două Fiesta R5 din campionatul nostru…

Francois a venit la Iași să își pună în tolbă al treilea titlu consecutiv de campion național, avea nevoie de un singur punct pentru a realiza acest lucru. Puțin surprins de prezența la start și a pilotului finlandez Tapio Laukkanen, campion al Finlandei în 1996 și al Marii Britanii în 1999, prin parcul de service circulau tot felul de zvonuri vis-a-vis de această apariție surpriză.

Francois Delecour, cu al său Subaru Impreza de grupa N, a atacat, și după prima zi conducea cu un avans liniștitor. Nici a două zi nu părea să ofere vreun scenariu plin de surprize, iar francezul se pregătea să deguste din șampania autohtonă și să pună în vitrină al treilea titlu de campion național.

După prima trecere pe specialele celei de a doua zi, francezul a semnalat în parcul de service ceva probleme la roata stânga spate. Părea a fi ceva insignifiant… dar pe a doua trecere, pe probele de dimineață, acea roată a zburat, mai precis pe PS9 – Blanc Cotnari.

O roată care este vinovată de una dintre cele mai frumoase momente trăite în motorsportul românesc, poate cel mai frumos.

O probă de 15,60 km, terminată pe trei roți, o probă pe care Francois a pierdut aproximativ 90 secunde. Dacă ar fi abandonat… evident ar fi fost un lucru firesc. Dar Francois a ajuns în parcul de service, tot pe trei roți. Înainte de a intra în parcul de service, pilotul francez era deja copleșit de performanța realizată, lucru apreciat cu sinceritate și de restul piloților aflați deja în parc.

Cele 30 de minute din parc în care se putea interveni la mașină păreau inutile și insuficiente, doar o mică minune ar fi putut atașa cea de a patra roată mașinii.

Francois a reușit să țină mașina pe drum și a tras destul de tare pentru a nu pierde mult timp, mașina nu s-a dezintegrat și nici nu s-a întâlnit cu vreun echipaj de poliție care în mod cert l-ar fi obligat să tragă pe dreapta.

Mecanicii lui Francois au așteptat pregătiți lupta cu Impreza, dar alături de ei au fost și mecanici de la Napoca Rally Academy. Nu știu dacă a fost o directivă de echipă sau impulsul unor oameni de a veni în ajutor, însă a fost impresionant să vezi echipele rivale ”trăgând” până la sânge… la propriu… pentru un scop. S-a tăiat cu flexul, s-a ”șurubărit”, s-a sudat… după 30 de minute mașina avea patru roți.

Iar povestea nu se termină aici. Francois avea nevoie să își conserve avansul în fața lui Simone Tempestini pentru a câștiga punctul suplimentar care îi aducea titlul. Nu s-a întâmplat, Simone l-a trimis pe Francois un loc mai jos în clasament, și a amânat deznodământul pentru ultima etapă. Așadar, am avut noroc să degust o mică porție din spiritul raliurilor din perioada de glorie a anilor 70 – 80, când în parcul de service toți erau prieteni, pe probe erau concurenți, sportivii nu uitau de fair-play, iar singurul adversar era cronometrul.

A fost o oră de motorsport magic.