Sanctificarea femeii? Un dezastru chiar pentru ea!
Vreau în primul rând să-i mulțumesc unei bune prietene pentru că o discuție a noastră a cristalizat o idee mai veche pe care nu reușeam să o scriu bine. “Nimeni nu progresează ascultându-se vorbind”. Am încercat să prind ideea asta în cel puțin patru articole și îmi ieșea ori prea abstractă, ori prea directă, ori un pic golănească. Despre ce vorbeam cu ea?
Despre zecile de site-uri care au apărut după blogul meu în chip de clone cu un twist. Pe ele femeia nu e doar iubită, respectată și nu se încearcă înțelegerea ei. E sanctificată pur și simplu. Iar bărbații aproape demonizați. Ca să fac o glumă “de bărbați”, iubitul ideal e ca un unicorn. Nimeni nu l-a văzut și în loc de corn are… altceva. :))
Mă gândeam să numesc ideea asta Logica nefericirii.
Mergem un pic înapoi în liceu, la ora de matematică. Demonstrația prin reducere la absurd:
Fie femeia o zeiță. Așa cum o prezintă tot felul de site-uri disperate după like-uri, drept apoteoza perfecțiunii. Nu înșală, nu greșește, nu are gânduri urâte.
Apoi fie toți bărbații niște porci. Sunt gata să o facă oriunde și cu oricine! Wow! Dacă femeile sunt toate niște sfinte bărbaților nu le-ar mai rămâne să o facă decât între ei. :)))))
Bărbații uită aniversările, se uită după alte fuste și nu sunt în stare să facă nimic bine sau în mai puțin de șase luni.
Prin reducere la absurd presupunem că toate exagerările de mai sus sunt fix adevărul.
Atunci e nasol. Înseamnă că femeia e condamnată la nefericire, pentru că ea e o zeiță și nu are CU CINE să fie fericită! Că noi suntem toți “cavemen”!
Eu aș fi mai atent pe cine citesc. Pe cine cred. Și cine mă laudă. Aș încerca să înțeleg de ce mă laudă. Mereu e câte un motiv. Aș face o diferență între bărbații care APRECIAZĂ femeia și cei care o (mă scuzați de expresie) pupă-n cur în timp ce profită de gâsculița care se crede lebădă.
Nu e treaba bărbatului să iubească necondiționat, e a AMÂNDURORA să își ofere reciproc CEVA CE MERITĂ SĂ FIE IUBIT.
Sunt un “credincios al romantismului”, dar să confunzi romantismul cu siropul e doar un semn de ignoranță. Romantismul este un curent literar care a apărut cam pe unde au apărut și BMW-urile. La nemți. Goethe și Sturm un drang-ul sunt precursorii romantismului. Iar, urăsc să spun asta, în Dumbrava de la Gottingen, unde se strângeau pre-romanticii, erau numai bărbați.
În mod cât se poate de logic, demonizarea bărbatului reprezintă condamnarea la nefericire a femeii. Și e tot o formă de egoism care nu face bine nici celei care suferă de el și – în multe cazuri – și de ea însăși.