Incontestabil vârsta copilăriei are viața, culoarea și contururile ei specifice. Desigur, inițial și primordial, susținută de către mamă. Știm acest lucru și nu vrem să schimbăm asta.

Totuși rămâne o curiozitate: tații sau bărbații când intră în acțiune? Mai pe șleau, când intervin în educația copilului? După ce vârstă? Când încep bărbații să lase în urmă acea stare de neliniște cu privire la timpul petrecut cu copilul?

Fără doar și poate, cunoașterea autentică a copilului se face prin căldură, afecțiune și speranță. Aspecte mai puțin înfățișate la bărbați. Și nu pentru că nu există. Din contră, ele se manifestă, dar undeva înăuntru, acoperite de structura lor robustă.

Prin urmare, când are loc întrevederea între cei doi?

Surprinzător sau nu, chiar de la început. Deoarece tatăl, îndeplinind un rol major  în asigurarea și conservarea armoniei psihice a partenerei, devine indirect responsabil de starea viitorului său copil.

Astfel, o relație afectivă bogată și securizantă între cei doi, influențează copilul din uter. Acesta, fiind o ființă activă, aflată în plin proces de dezvoltare și întemeiere a propriei personalități. Așa cum alimentele, alcoolul, tutunul sau medicamentele ingerate de mamă influențează fetusul, tot așa și tonusul ei psihologic – oferit în principal de bărbat. Fiți fără griji, copilul îl percepe cu precizia unui mini-radar.

Bun, am aflat când are loc prima „întâlnire” dintre cei doi. Aceasta e indirectă. Cea directă și oficială  are loc ceva mai târziu. Depinde bineînțeles de împrejurări, însă cel mai probabil și cel mai dominant are loc când copilul merge la grădiniță. Tot atunci înfloresc talentele, preferințele și gusturile copilului dar și influențele din exterior, posibil negative. Deci e momentul ideal pentru tătic să creeze „disciplină”, să formeze un atlet, un înotător, o balerină sau orice își dorește copilul.

Ritmul eventual e mai lent. Însă, în cele din urmă, mediul educativ de care beneficiază copilul își va spune cuvântul.

Bărbatul poate realiza cu măiestrie reunirea educației și jocului. Atât ereditatea cât și mediul așează un arsenal bogat în fața copilului. Iar tatăl își are partea sa de responsabilitate în acest sens. Împreună cu copilul își poate alinia talentele. Terenul este tot al vostru, tăticilor! Go for it.

You Might Also Like

3 Comments

  1. 1
  2. 2

    Eu stiam inainte de a se naste ca dupa 2 ani voi incepe sa-i invadez universul si desi te accepta imediat te lovesti de relatia indestructibila creata impreuna cu mama si care este fundata de program, alimentatie, limite impuse, tehnici de hranire, imbracare si ”servicii aferente”. Eu de exemplu sunt foarte bun la cateva chestii lucru pentru care sunt foarte apreciat de ”fiara” de 2 ani si 3 luni: sa-l duc la masini ca sa le porneasca si sa dea din volan, sa dansam, sa- l las sa ma calareasca … care toate la un moment dat il plictisesc si tot la maica-sa va gasi spatiul si timpul suficient care-l va aduce in culmea placerii.
    Eu unul nu ma bag in relatia lor dar lupt pentru orice minut ca fiul meu sa ma descopere.

  3. 3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.