Războiul Platformelor: Consola sau PC-ul, eterna rivalitate

Two players playing video games on TV at home

Competiția pentru supremația absolută în lumea jocurilor digitale a făcut să curgă râuri de sânge și de cerneală virtuală, pentru că între consolă și PC mai să zici că se aplică aceleași reguli ca în luptele din Highlander: doar unul poate rămâne. În conflagrația electronică globală a mileniului III, omenirea s-a împărțit în două tabere aflate mereu la cuțite și la săbii laser mai ceva decât cavalerii Jedi și lorzii Sith. Iar șanse de reconciliere sunt minime, pentru că, asemenea adepților unei religii, nici una dintre tabere nu vrea să asculte argumentele celeilalte. Împăciuitor din fire cum sunt, le-am adunat eu laolaltă și le-am expus mai jos. PC, Xbox, Playstation, fiecare dintre ele are atuuri demne de luat în seamă, dar și greșeli care, în ochii detractorilor, sunt fatale. De neiertat, cum ar veni.

Dacă e să evaluezi o platformă de jocuri, trebuie să ții cont mai întâi de chestiunile elementare, precum așa-numitele „ecosisteme” ale fiecăruia. Termenul înseamnă una pentru gamerii cu vechime și cu totul altceva pentru neinițiați, dar în lumea cu orci digitali un „ecosistem” reprezintă toate elementele care compun platforma. De la hardware, adică de la măruntaiele care se ascund sub carcasă, la software, interfață și, extrem de important, la jocurile care rulează exclusiv pe un sistem sau pe altul. E mai puțin complicat decât pare la prima vedere.

PC-ul, alegerea ideală pentru gamerii pretențioși

Când versatilitatea este prioritară, nimic nu bate puterea multitasking a unui PC. Același computer pe care-ți pregătești tabelele Excel și prezentările Powerpoint pentru corporație se poate transforma în izvorul tău de relaxare imediat ce orele de muncă s-au încheiat. Computerul poate fi adaptat și „customizat” după pofta inimii tale de utilizator și după bugetul pe care te înduri să-l arunci, literalmente, în joc. Vrei o placă video mai puternică? Nimeni și nimic nu te va opri să o înlocuiești pe cea veche, dacă te ține buzunarul. Un ecran cu rezoluție mai bună? Cardul doldora îți deschide calea. Nici o restricție din fabricație, nici o piedică de natură tehnică nu te oprește să-ți configurezi sistemul ideal de joacă și muncă.

Jocuri legendare multiplayer rămân și acum disponibile exclusiv pe PC, iar aici pot enumera din cap Counter-Strike, DOTA 2, League of Legends sau Player Unknown’s Battlegrounds. Fără un sistem capabil să ruleze constant 60 FPS sau mai mult, e totuși bine să nu tragi mari speranțe la o experiență fluidă a jocului. Iar la GTA-V, Resident Evil 7, Battlefield 1, Prey, For Honor, Witcher 3 și Mass Effect: Adromeda, cheltuiala cu un computer capabil să le ducă onorabil se înalță binișor peste plafonul de 1.500 de euro. Iar aici nu includ un mouse dedicat pentru jocuri, o tastatură mecanică și un monitor cel puțin full HD. La capătul premium al spectrului, adică în realitatea virtuală, unitatea centrală se duce zglobiu spre 2.000 de euro, iar echipamentul VR propriu-zis te mai ușurează de alți 800-1.000 de euro. Desigur, te poți bucura de jocurile astea și pe scule ceva mai accesibile, dar va trebui să te mulțumești cu o calitate a imaginii de nivel cel mult mediu, la un frame-rate de 25-30 FPS. Însă, dacă ambițiile tale te poartă către „moduri” personalizate, ca în Skyrim sau în GTA-V, cu 60 FPS și rezoluție 4K, PC-ul este unica opțiune.

Avantajele și dezavantajele consolelor de gaming

În universul consolelor, Xbox One și Playstation 4 sunt referințele anului 2017, la patru ani de la lansarea lor oficială. Microsoft și Sony nu au cruțat nici un efort ca să obțină supremația pe segmentul de console pentru gaming, însă nu despre rivalitatea lor nativă este vorba. În comparație cu PC-ul, ambele au hardware foarte bun și sisteme de operare brici, iar fiabilitatea lor rezultă dintr-un aspect extrem de simplu: arhitectura lor de hardware rămâne aceeași pe toată durata de exploatare. Iar asta îi scutește pe utilizatori de coșmarul driverelor care au nevoie de actualizări periodice, de descărcări care nu întotdeauna sunt reușite, de blocajele inerente unui computer desktop sau de celebrele ecrane albastre. Odată plătită consola, știi că ai scăpat de griji vreo cinci-șase ani.

Adepții PC-ului probabil că au deja pe limbă reproșurile standard la adresa consolelor: hardware învechit, frame-rate fix, rezoluție mai slabă și multe altele. În apărarea consolei, pot aminti însă că fiecare nouă generație vine cu performanțe de ultimă oră la data apariției, la un raport calitate/preț care sfidează computerul. Vulnerabilitatea consolei în fața PC-ului rezidă în faptul că, pe măsură ce aceasta se învechește, nu mai poate ține pasul cu versatilul computer personal. PC-ul ar mai putea pierde teren la capitolul jocuri exclusive, acolo unde Sony încă rezistă pe metereze, dar Microsoft începe deja să cocheteze cu migrația de pe Xbox pe PC.

Însă adevărata selecție, din punctul meu de vedere, se face pe un criteriu mult mai prozaic decât ezotericele formule cu 144 FPS, 4K, 12.000 DPI, 144 Hz și alte asemenea înșiruiri alfanumerice de „nerd” sadea. Consola, ca să spun adevărul adevărat, îți permite să joci tolănit ca un motan pe canapea, cu un controller în mână, în fața unui ecran imens de televizor, eventual cu picioarele ridicate decadent pe un braț de fotoliu. Computerul e pentru cei care vor să țină situația în mână sub forma unui mouse, la un monitor bine calibrat, pe o unitate cu enșpe plăci video performante. Motiv pentru care pot să afirm fără urmă de pată pe conștiință că războiul platformelor nu va fi niciodată câștigat, fiindcă împărțirea pe tabere e exclusiv o chestiune de gusturi. Iar astea, știm de pe vremea Imperiului Roman, nu se discută.