Review de film – Witcher de pe Netflix

Seria Witcher face parte dintr-un univers vast de forme de divertisment. Totul a început cu cărțile scriitorului polonez Andrzej Sapkowski. Apoi au urmat jocurile video, comic books sau cărțile cu benzi desenate, a mai fost o tentativă de serial prin 2001-2002, niște filmulețe scurte făcute de fani, iar acum ne trezim în 2019 cu serialul The Witcher de pe Netflix. Și mi-a plăcut la nebunie. Atât de mult, încât după cele 8 ore și ceva de binging, am spus că vreau să îl mai văd o dată.

Lumea din The Witcher este fantasy pur, cu elemente epice precum energii bune și întunecate, monștri, demoni, vrăjitoare, spirite, blesteme și așa mai departe. Aici intervine Geralt of Rivia, jucat de către Henry Cavill aka Superman, personajul principal. El este un Witcher și face parte dintr-un ordin a cărui menire este să se lupte cu răul atunci când e nevoie.

Prin rău, nu mă refer doar la monștri neapărat. Fiindcă aici, lucrurile nu sunt doar în alb și negru. Unii dintre monștrii au conștiință și sunt personificați foarte inteligent. Indiferent cât de grotesc poate părea o ființă la exterior, deseori are o personalitate complexă sau chiar o familie și încearcă să își vadă de viața lui. Asta până intervin oamenii și încep să pună recompense pe capul lor din frică, lăcomie, de amândouă sau alte motive bine sau mai mai puțin bine întemeiate.

Dar cum bine știm cu toții, cei mai oribili monștri sunt oamenii în sine și Geralt se găsește deseori în mijlocul unor intrigi cauzate de cele mai urâte trăsături ale noastre. El nu este părtinitor și încearcă să supraviețuiască cum poate. Nu încep cu spoilere, dar povestea din seriale 2 este foarte bine compusă și urmărește mai multe temporalități ale mai multor personaje, până când ajung toate să se suprapună.

Eu sunt un mare, MARE fan a jocurilor, în special The Witcher 3. De care m-am reapucat imediat cum am terminat primul sezon. Henry Cavill face o treabă extraordinară ca Geralt. De la aparență, la voce, la interpretare, la cum se bate, la grimase, la absolut tot. Eu unul sunt extrem de mulțumit de el ca protagonist și singura parte proastă e că trebuie să mai aștept un an până apare sezonul 2.

Per total, Witcher este genul de serial care îmi amintește de Hercule și Xena din anii ’90, dar adaptat pentru 2019. Este genul care te prinde sau nu. Pe mine, clar m-a prins foarte tare. Mi-a dat o stare mega bună pe întreaga sa durată și nu îi pot aduce decât laude.