REVIEW DE FILM | THE GREEN MILE
Din seria redactată a filmelor pe care trebuie neapărat să le vedeți, m-am gândit astăzi la The Green Mile. Pe care îl veți ține minte cu siguranță. Îndeosebi la scena de final, sufletul vostru fără doar și poate va rămâne îndurerat. Nu vă faceți griji, nu voi spune nimic ca să vă stric experiența.
În 1999, Tom Hanks era tânăr și în vogă pe marile ecrane. Iar Michael Clarke Duncan încă era în viață. Scris de celebrul Stephen King pentru romanele sale horror, împreună cu Frank Darabont care a și regizat producția, acest film nu avea cum să fie decât formidabil. Dacă vă sună cunoscut ultimul nume, e din cauză că tot el a fost în spatele camerei de filmat din Shawshank Redemption, alt film extraordinar.
The Green Mile îl vede pe Tom Hanks ca paznic al unei închisori, care își are deținuții pe culoarul morții. Adică oameni care au comis crime atât de atroce încât sunt pe cale să fie executați. Printre tot felul de odioși există un anume personaj care face subiectul poveștii, John Coffey. „La fel ca băutura, doar că scris altfel”, cum tot repeta el. Acest uriaș blând este total scos din tiparul psihopaților de acolo și vă veți întreba cum de a ajuns acolo. Desigur, este explicat motivul, dar pun pariu cu voi că nu veți crede că a putut face acele lucruri. Cât despre comiterea lor, bineînțeles că nu dau de gol nimic. În asta constă și intriga filmului.
Hanks este un gardian bun, cu experiență, care își face treaba bine și nu abuzează de putere, cum au tendința oamenii în uniformă să o facă. Sunt sigur că știți și voi cazuri. La polul opus se află alt personaj care este nepotul unui guvernator și care a ajuns în această funcție întocmai prin clasicele „pile”. Un sadic care are ca scop în viață să îi vadă alții suferind doar pentru plăcerea sa. Actorul care a fost ales pentru acest rol își face treaba de minune. Prin asta mă refer că antipatia voastră pentru beizadea va rula la capacitate maximă.
După cum spuneam, acțiunea se învârte în jurul domnului Coffey și cum acesta începe ușor, ușor să afecteze viețile prizonierilor, a gardienilor, ba până și a directorului de închisoare. În instituție cât și în afara ei. Mai multe refuz să spun fiindcă aș strica totul. Dar ce vă pot oferi ca indiciu este că filmul nu este unul ancorat sută la sută în profan. Fiindcă e scris la bază de Stephen King și elementele supranaturale nu sunt sfioase în poveștile sale.
În concluzie, The Green Mile este o producție fantastică pe care o puteți vedea sau revedea la orice vârstă. Singuri, împreună cu jumătatea voastră, sau mai ales cu cei mici. Fiindcă antiteza dintre personajul lui Hanks și a lui Percy, antagonistul, ridică un subiect foarte bun de conversație pentru lecții de morală. Acum vă urez vizionare plăcută și vă doresc numai bine.