Review de film | Bohemian Rhapsody – Queen
Eu am crescut ascultând Elvis, Pavarotti, Queen, Michael Jackson și tot ce înseamnă muzică bună. Când am auzit că urmează să fie lansat filmul biografic Bohemian Rhapsody, despre viața lui Freddie Mercury, abia așteptam să îl văd. După experiență pot spune că sunt mulțumit.
La început ni se arată întâmplarea prin care Freddie li se alătură lui Brian May și Roger Taylor, care ulterior formează Queen. De acolo restul e istorie, după cum se spune. Într-un mod foarte accelerat, vedem evoluția formației. Anume, cum ajung de la cântat în baruri, pe cele mai faimoase scene din lume. Înțeleg decizia studiourilor de producție de a merge cu narațiunea în direcția asta, dar nu am fost înnebunit de alegerea narativă. M-aș fi putut lipsi de primele treizeci de minute în care membrii trupei trec de la necunoscuți la celebritate mondială. E ca moartea unchiului Ben din Spider-Man, refolosită până la refuz în astfel de filme.
După ce se termină călătoria către celebritate, lucrurile încep să se așeze. Apoi se derulează o serie de evenimente intime și profesionale din viața lui Freddie. Care m-au prins și m-au țintuit în scaun. Deoarece Rami Malek din Mr. Robot face o treabă extraordinară. Când o scenă este de natură emoțională, Rami livrează cu vârf și îndesat. Nu mă refer doar la înfățișare sau că se mișcă exact ca Freddie. Ci îndeosebi la final, când cântă pe stadionul Wembley.
Mi-a transmis o emoție fantastică și nu puteam trece peste faptul că îl aveam în fața ochilor pe Freddie Mercury. Nu pe Rami interpretând un rol, ci pe solistul legendar. Ultima parte a filmului cred că a durat mai bine de un sfert de oră. Nici nu am simțit cum a zburat timpul fiindcă mă simțeam ca și cum aș fi fost la un concert Queen. Aș descrie momentul ca fiind unul formidabil.
Datorită sunetului împreunat cu performanța senzațională a lui Rami. Mă refer la vocea pe care i-au dat-o. Atât de credibilă a fost experiența sonoră, încât a trebuit să mă documentez cum au putut crea ceva atât de magic. Am mai văzut filme care au folosit playback-ul pentru imersiune, dar niciodată nu am mai trăit ceva atât de sublim. Ideea este că au împletit înregistrări ale lui Freddie cu performanțele vocale ale lui Marc Martel. Care este cunoscut pentru că îl imită foarte bine pe Freddie. Aș sumariza întreaga experiență audio ca fiind stelară.
Filmul are plusuri și minusuri, dar în concluzie, mi-a plăcut Bohemian Rhapsody. Performanța lui Rami este de top și împreună cu sonorizarea extraordinară crează o iluzie fantastică că te simți ca la un concert a fomației nemuritoare.
