Video – Cel mai GREU joc din 2019 – Sekiro: Shadows Die Twice

Sekiro: Shadows Die Twice este brutal, dur, neiertător și nu îi pasă deloc de tine. Cel puțin la o primă vedere, fiindcă sub această pojghiță de indiferență similară cu cea a vieții, Sekiro îți oferă toate uneltele cu care să te descurci. Doar că trebuie să îți dai seama singur cum să le folosești prin foarte multe eșecuri și la cel mai dificil nivel imaginabil.

Am putea spune că Sekiro este întruchiparea gameplay-ului. Chiar dacă ești veteran de Bloodborne și Dark Souls, te minți singur. Fiindcă Sekiro este o cu totul altă bestie. Și eu eram Mihai Viteazu înainte să intru în joc, dar am aflat în foarte scurt timp, că am adus un cuțit la o luptă de pistoale. Mecanica de bază a lui Sekiro este dificultatea. Și mi se pare mai neiertătoare decât în Bloodborne și seria Dark Souls.

În primul rând, la Souls și Bloodborne ai componenta online în care poți chema să te ajute până la trei jucători simultan. Aici, nici vorbă de așa ceva, deoarece nu există decât single player. Adică ești pe cont propriu. Exact din aceste motive eu îl consider a fi mai greu decât celelalte jocuri din care se trage. 

Sekiro are două mecanici mari și late: Stealth, adică te poți ascunde ca să iei inamicul pe la spate și Posture. Care îți probează abilitatea de a nu clipi sau de a nu respira cât încerci să reperezi din ce direcție vin atacurile. Ca să poți bara și să lași descoperit inamicul pentru contra-atac. Din cauza acestui Posture nu funcționează strategia cu fugi stânga-dreapta ca în celelalte jocuri.

Alte elemente ale jocului se regăsesc în upgradarea personajul. Găsești din ce în ce mai multe abilități sau skilluri și devii o mașinărie de ucis mult mai eficientă. Atacurile tale devin mai puternice, îți mărești viața, etc. Bijuteria care te ajută să ajungi, la rândul tău, un mic monstru este Shinobi Prostetic sau proteza de la braț. În călătoriile tale de cățărat pe acoperișuri vei găsi anume obiecte care te ajută să schimbi proteza și să o upgradezi la rândul ei.

În principiu, în Sekiro vei da peste două tipuri de boși. Mini boșii și boșii mari. Deși prima categorie are cuvântul mini alipit, nu vei regăsi nimic mini la ei. Sunt extrem de grei și nu se lasă cu nimic mai ușor decât ăia mari. După cum am spus, întreg jocul este menit să te omoare. Totuși aceștia nu se compară nici pe departe cu cei mari în fața cărora rămâi stupefiat la cât de neiertători pot fi! Cel puțin la unul anume am stat o sâmbătă întreagă să îl înfrâng. Mi-a luat atât de mult fiindcă are o groază de atacuri și faze prin care trebuie să treci. Iar de fiecare dată când se transformă, vine cu un alt set de reguli pe care trebuie să le înveți pe loc.

Acum, pentru cei care se întreabă de ce ar juca cineva normal la cap un asemenea joc, răspunsul este că Sekiro este un titlu formidabil. Mecanica principală a sa este să te omoare, dar totodată aici constă și frumuseștea lui. Totul în Sekiro depinde de cum privești lucrurile. Trebuie să schimbi tot ce știi despre gaming atunci când te aventurezi în el. Și într-un final când accepți că moartea este parte intrinsecă din joc, nu îți mai vine să arunci controller-ul ăla prin televizor. 

Vă recomand să încercați Sekiro fiindcă nici un alt joc nu se compară cu sentimentul de împlinire pe care ți-l oferă atunci când reușești să treci de o anumită provocare. Cu siguranță nu este pentru toată lumea, dar toți care reușesc să îi dea de capăt vor ajunge la aceeași concluzie: că trebuie să îl joci.