[VIDEO] The Young Pope… Superstar

Am tot vorbit cu mulți prieteni despre serialul Young Pope, în regia lui Paolo Sorentino, în care Jude Law este Papa Pius al XIII-lea. Serialul m-a cucerit, iar genericul pur și simplu m-a îndemnat, prin modul de suprapunere și grafică, să descifrez fiecare pictură prezentată. Genericul ne ademenește în intriga serialului, iar organizarea sa este călăuzită de artă. Steaua care ne plimbă prin toate secolele, prin toată istoria creștinismului, de la nașterea Mântuitorului până la Papa Ioan Paul al II-lea.

În primele episoade planează o stare de incertitudine, noul Papă preferă, în aparență, să se joace cu cei din Vatican, spionează, caută intrigi, îi ține în suspans, iar tensiunea domnește peste tot. Un Papă ciudat, care bea Cherry Coke Zero, fumează, se comportă bizar cu cardinalii și în nici un caz nu vrea să-și facă prieteni, cum el însuși declară. Nu vrea să apară în public și interzice să i se reproducă imaginea pe diferite obiecte de promovare. Spune, spre disperarea și șocul confesorului, că nu crede în Dumnezeu.

Dar lucrurile se schimbă încet. Serialul rezervă multe surprize plăcute pe care vă voi lăsa să le descoperiți singuri, iar eu voi reveni la genericul filmului, pe care îl consider important în descifrarea intenției artistice a regizorului.

Prezența artei este simțită peste tot, iar rolul meu este de a vă invita să vă bucurați de picturile inserate în film. Priviți atent și o să recunoașteți în cadrele filmate tablouri celebre, opere de artă ale Renașterii italiene și nu numai. Poate exemplul cel mai convingător este scena în care Tânărul Papă se prăbușește în brațele femeii venită în audiență. Cadrul astfel realizat oglindește clar, din punct de vedere stilistic, compoziția sculpturii lui Michelangelo – Pietà.

Există diferite criterii de înţelegere a serialului. Nu cotează dacă acest film ne atrage din curiozitate, plăcere sau din evlavie. Fiecare episod moşteneşte de la predecesorul său continuitate şi împarte cu următorul calităţile comune cum ar fi: tehnica, măiestria execuţiei, ideea, forma, armonia, perspectiva, echilibru, proporţia. În ceea ce mă privește, istoria artei mă ajută să urmăresc mai bine firul narativ.

Acestea sunt elemente care nu trebuie să fie neglijate când discutăm despre filmele lui Sorentino, dar nu trebuie să uităm un aspect foarte important: funcţia serialului. Una dintre funcţiile sale este impactul religios asupra maselor de privitori. Imaginea trebuie să păcălească ochiul, să creeze efectul de real, de tangibil în care Young Pope = Young Superstar.

Să nu uităm, totuși, ce spunea un personaj al regizorului Paolo Sorentino, dar dintr-un film diferit – La grande belezza: In fondo, é solo un trucco.