[VIDEO] Copii în grădină – Ion Țuculescu

În lucrarea pe care o avem sub ochi, Ion Țuculescu încearcă să transmită mai mult decât o imagine. Vrea să se conecteze și să ne conecteze cu locul văzut, să-i prindă fiorul viu, să ni-l arate cu tot cu emoții și senzații. Pictează zbuciumat, păstrează realitatea, dar compoziţia pierde în fața culorii și a formelor reduse.

Gândirea sa artistică concepe pictura ca pe o voce interioară care ţipă, fierbe și clocotește. Imaginea e un anumit tip de vedenie tradiţională, iscată din tușe cu serii de puncte, cu brâuri perlate sau linii frânte care trezesc în el un univers personal, iar prin mutaţii genetico-spirituale vin la noi, nechemaţi, copiii-totem și florile-troiţă.

Modul în care funcţionează lucrarea este aproape violent și vorbește de fapt despre un spațiu închis, spațiul interior al autorului. Vedem copii într-o grădină însă ne conectăm de fapt cu sufletul pictorului.

“Am vrut să las oamenilor o operă plină de dragoste de viaţă – am vrut să calc peste toate tristeţile, peste toate neliniștile din sufletul meu, dar n-am putut. În 1940, când a murit tata mare, a murit și o mare parte din mine – apoi s-au mai adăugat și alte tristeţi. Cum aș mai putea face vreodată pictură stenică, veselă? Ce aș putea spune oamenilor pentru a-i convinge că viaţa e frumoasă, veselă și fericită? Ca să fiu sincer, în viaţa de toate zilele nu mai pot trăi fericirea”. Ion Ţuculescu

Încheiem aici seria prezentărilor din Colecția Chiricuță. Dacă îți dorești să vezi mai multe lucrări de artă explicate, lasă-ne un mesaj mai jos.