VIDEO – Street Food cu Chef Dexter și Răzvan
Viața în marele oraș vine la pachet cu un soi aparte de foame. Trupească, dar și spirituală, pentru că hrana de zi cu zi vreau să fie o experiență în sine. Și de asta am acceptat pe nerăsuflate invitația lui Chef Dexter, care m-a îmbiat să descoperim împreună restaurante, festivaluri și alte minuni din lumea artelor culinare, mai vechi sau mai noi, de prin București. Prima invitație pe care mi-a făcut-o Dex a avut ca destinație zona Nerva Traian. Una care-mi e aproape de casă, dar pe care am ignorat-o cu nonșalanță multă vreme. Poate și din cauză că birourile Cavaleria se găsesc în cu totul altă zonă a Capitalei, adică în Nord.
Fără să am habar ce mă așteaptă, m-am îmbarcat în aventura gastronomică unde călăuză avea să-mi fie Dexter. Mi s-a cam desumflat entuziasmul când ghidul meu mi-a dezvăluit că mergem la un „street food” și am devenit un pic neîncrezător. De regulă, sub acest nume pompos și englezesc se ascunde un soi de bâlci, o amestecătură de rulote și grătare pe care sfârâie micii de oaie și cefele de porc. Dar, de la primul pas, a trebuit să-mi revizuiesc puțin părerea. De pildă, mi-a plăcut că la Wahaka Street Food am găsit intrarea liberă. În general, la un eveniment de acest tip trebuie să plătești bilet de intrare de vreo 30 de lei, sumă în care nu e inclus absolut nimic, nici măcar o umbră de chiftea. Iar dacă te răzbește pofta, constați că un burger minuscul costă cât o sesiune intensivă de cumpărături la supermarket. Sau ceva de genul.
M-a surprins plăcut să văd că locul te întâmpină cu o varietate rezonabilă de produse și feluri de mâncare. Spre bucuria lui Chef Dexter, am găsit chiar și un food court cu mâncare românească. Însă mi-a căzut fața când am descoperit un stand cu pui de baltă. Am examinat vitrina și, de unde priveam, picioarele de broască păreau cam uscate, semn că probabil zăceau de ceva timp în galantar. Bucătarul a fost însă un simpatic și mi-a pregătit o porție proaspătă, pe loc. Nu m-am lămurit dacă ăsta e obiceiul sau dacă a avut vreo influență camera de filmat din dotarea mea. În fine, am gustat în premieră picioarele de broască și pot spune că mi-au plăcut. Mult.
CHEF DEXTER
Îmi plac experimentele. Mult! Tocmai de aceea, pentru a înțelege cât mai bine care este direcția culinară de moment în peisajul autohton, am vrut să văd cum percepe un consumator smart și tânăr – target-ul principal – avalanșa asta urbană de rulote și de gusturi care mai de care mai amestecate și colorate. La Wahaka Street Food am găsit un spațiu aerisit, colorat și curat, care după părerea mea se potrivește perfect pe platoul de beton de la Nerva Traian. Până acum câțiva ani, acolo erau doar câini, buruieni și un poligon improvizat pentru școala moto. Mamă, ce m-au mai alergat maidanezii!
Mi-a plăcut că am descoperit un stand cu mâncare romanească, unul ce mai are nițel de lucru până devine autentică, însă care este pe drumul cel bun. Mi-a mai plăcut că la intrare pot alimenta un card dedicat exclusiv achiziţiilor on-site, iar asta împiedică minorii să cumpere băuturi alcoolice și face plata mult mai comodă, fără să mă mai încurc în rest, schimbat bani mărunți și în alte ocazii de a mă zăpăci cu socotelile. Mi-ar fi plăcut ca magazinul de pescărie să aibă și pește, nu doar o casierie mascată în interior. Ar mai fi fost cool să fi descoperit, pe model occidental, și nişte mici magazine de tipul farmer’s market în parcurile de street-food, pentru a putea să gătim și acasă cu materiile prime degustate. Am rămas plăcut impresionat de gustul puiului de baltă și de mood-ul hippie al destinaţiei. Acest street-food se adresează atât birourilor din zonă, cât și consumatorilor domestici, care pot veni cu cei mici pentru ca locația părea super prietenoasă cu copiii.
Aștept cu nerăbdare să descoperim noi experiențe culinare locale, pe care sa le putem împărtăși împreună. Spune-mi și tu într-un comentariu ce experiență ai avut la street-food și ce părere ai despre acest fenomen.