Treisprezece chestii de făcut până să împlinești patruzeci de ani

Pentru tine, poate părea o vârstă la fel de îndepărtată precum e Epsilon Eridani față de Soare, însă eu, la data când scriu acest text plin de învățăminte și de povețe, bat la poarta celei de-a doua jumătăți din anul cu numărul 39. Ceea ce e remarcabil, dacă ținem cont că speranța medie de viață în ramura de activitate numită presă era, atunci când m-am alăturat acestei nobile profesii, de vreo 45 de ani cu niște mărunțiș. Cel puțin așa ne-a zis un profesor de la facultate, în primul an de jurnalistică.

Așadar, mă pregătesc psihic pentru cea de-a treia schimbare de prefix din actuala mea viață, în speranța că există mai mult adevăr decât consolare în celebra expresie că „viața începe la 40 de ani”. O afirmație pe care, când o iei la bani mărunți, o cam prinzi cu chiloții jos. Dacă-i adevărată, înseamnă că ai consumat degeaba oxigen vreme de patru decenii, ceea ce e nasol, însă anii rămași ar trebui să-ți fie apoteoza personală. Variantă care, în această etapă a vieții, nu cred că m-ar deranja foarte tare. Ce te faci însă dacă, din contră, viața aia cu distracție, experimente, aventuri și tumultuoasă iresponsabilitate se sfârșește odată cu dispariția cifrei 3 din ordinul zecilor vârstei tale? Abia aia ar fi tragic, pentru că odată cu al cincilea deceniu de viață se presupune că devii matur cu adevărat, înțelept, cu prioritățile și cu gusturile bine definite. Și ar fi păcat să-ți ratezi distracțiile preferate, odată ce te-ai decis, în final, ce vrei de la viață. În plus, acum ar trebui să mai dispui de timpul și de banii necesari ca îți dai frâu liber voluptăților, iar ăsta nu-i lucru de șagă.

Cât despre mine, dacă e să fac un bilanț și o retrospectivă, nu mi-e tocmai rușine cu realizările de până acum. Am o carieră pe care, cândva, nici n-aș fi îndrăznit să o visez, am umblat pe jumătate din planetă, am trecut prin situații din care credeam că nu mai scap – dar am scăpat, ghinion – și, ca medie lunară, am fost martor atâtea evenimente câte nu ar fi trăit alții nici într-o viață. Și de aia îmi permit să-ți trasez o listă de chestii pe care eu le-am făcut până acum și pe care cred că ar fi mișto să le faci și tu, înainte să ajungi la anii mei.

  1. Vizitează o țară străină de care ai auzit numai chestii nașpa. Cum era, de pildă, România pentru occidentali în anii 90. Mulți au plecat de aici convinși că dracul nu e atât de negru și că, în sinea noastră, noi suntem niște oameni mai buni decât ne descrie presa tabloidă britanică. Asta nu înseamnă să iei primul avion spre Libia, folosește-ți totuși inteligența și simțul conservării!
  2. Învață să cânți la un instrument, suficient cât să poți duce o melodie cap-coadă, iar apoi urcă pe scenă. Orice afon se poate face de cacao la cel mai apropiat karaoke, dar lucrul cu un instrument muzical îți disciplinează mintea și îți dezvoltă un soi de gândire multilaterală, în care afectivul și cognitivul colaborează superb pentru a da naștere unei lucrări artistice. Iar femeile mor după chitariști.
  3. Periodic, ia și fă un act de filantropie pentru care nu vei primi laude. Riscă-ți pielea pentru un necunoscut, fără să ai vreo miză de ordin personal. Schimbă-i roata unui naufragiat pe marginea șoselei. Ia-i apărarea unui nevinovat, atunci când toți ceilalți se codesc. Ia atitudine atunci când opinia publică aplaudă frenetic o prostie sau o nedreptate. Donează anonim pentru o fundație caritabilă în care să te regăsești. Găsești tu ceva. Doar să nu te lauzi cu asta. E de porc.
  4. Încearcă să te revezi măcar o dată cu foștii colegi de facultate sau de liceu, iar când dai ochii cu profesorii tăi de altădată citează-le o frază-cheie dintr-un curs pe care cândva ți l-au predat. Apoi urmărește cum se dilatează niște pupile…
  5. Mergi un weekend la mare doar cu bani de ajuns acolo și de întors acasă. Sau pur și simplu prefă-te pentru 24 de ore că ești sărac lipit pământului, într-un oraș străin. O să fii uimit cât de importante și de prețioase devin chestiile banale pe care altădată le considerai incluse „by default” în conceptul numit civilizație. Cum ar fi toaleta, dormitul în pat și hrana caldă, muzica pe care ai vrea să o asculți, transportul pe roți și prietenii pe care altfel i-ai putea chema să te scoată din necaz.
  6. Obișnuiește-te să urmărești un jurnal de știri pe zi. E imposibil să știi pe ce lume trăiești cu adevărat doar cu informațiile din bula ta de Facebook. Algoritmul rețelei de socializare e menit să-ți servească doar acele articole care-ți întăresc convingerile, care te asigură că tu ești cel mai deștept și că alegerile tale sunt cele corecte. La știrile TV, mai dai cu nasul și de chestii care o să te supere și care o să-ți pună la îndoială sistemul de valori. În asta constă ieșitul din zona de confort.
  7. Angajează-te pe un post cu mult sub pregătirea ta, măcar pentru o săptămână. Îți vei da seama apoi cât de multe știi, de fapt, și cu cât ești mai pregătit în raport cu noii tăi șefi. Cu puțin noroc, îți vei revizui apoi și tu comportamentul față de colegii aflați pe poziții de subordonare.
  8. Bea sau mănâncă o chestie care-ți repugnă la prima vedere. Din cap îți pot enumera surströmming sau balut, tequila cu vierme sau burgerul cu greieri prăjiți, picioarele de broască, testiculele de porc sau „pizdulicea de vită”. Bagă vârtos și demonstrează-ți că ai ce-ți trebuie ca să supraviețuiești unei Apocalipse. Personal, eu trag linie la tradiția chinezească a maimuței în cutie, cea al cărei cap e spart de față cu clientul, iar apoi creierul îi este mâncat direct din cutia craniană. Bleacs… În rest, mă bag cam la orice.
  9. Învață să pui un cort, să construiești un adăpost în pădure, să faci un foc fără chibrituri, să te orientezi după stele și după mușchii de pe copaci, învață să recunoști câteva fructe sălbatice comestibile și câteva otrăvitoare, deprinde taina găsirii de apă potabilă în sălbăticie. Chestii dintr-astea banale pe care le învață copiii azi la cercetași sau pe care le studiau altădată la ora de PTAP.
  10. Cumpără-ți o mașină, dar educă-te să o folosești chibzuit. Adică scoate-o din parcare numai pentru deplasări lungi, iar dacă pleci prin oraș încearcă să ai un motiv temeinic. Nu polua și nu aglomera traficul ca un cocalar care trece strada la volan până la primul magazin să-și ia țigări.
  11. Corectează greșelile gramaticale ale amicilor tăi până când îi faci să se exprime corespunzător în limba maternă. Ai puncte bonus dacă îi dai cu cartea de română în cap unei personalități publice agramate.
  12. Apucă-te de încă o școală după 30 de ani. Fă cursuri vocaționale, mai învață o meserie sau deprinde un meșteșug, eventual găsește-ți un hobby nebănuit. O minte pusă la treabă rămâne o minte mereu tânără.
  13. Orice alte planuri ai avea de făcut cât încă ești tânăr, în putere și atractiv, ia și le pune în practică. Nu lăsa dorințe neîndeplinite, pentru că ele te pot transforma, pe la 60 de ani, într-un tataie chitros și dușmănos pe care nu-l halește nimeni. Pregătește, așadar, terenul pentru o vârstă a maturității plină de echilibru, mulțumire și înțelepciune.

Treisprezece chestii de făcut până să împlinești patruzeci de ani

O să observi că am sărit nonșalant peste tradiționala combinație de nevastă, copii și credit ipotecar, care nu au făcut parte niciodată din prioritățile mele. Spune-mi și tu, într-un comentariu, cam ce crezi că ar mai trebui să facă parte din acest – să-i zicem – „bucket list” pentru vârsta de 40 de ani!