Ziua de 9 august 2017 e încercuită la mine în calendar, pentru că atunci am schimbat prefixul. Amicii mei minori deja râd și îmi zic tataie, iar pe cei trecuți de prima tinerețe îi aud cum își deapănă nostalgic amintirile vârstei pe care o am eu acum. E greu să mulțumești pe toată lumea. Un lucru e cert. Ce trăiesc acum, la douăzeci de ani, n-am trăit nici măcar la optsprezece, pe când mă vedeam zmeu cu permis, mașină și bani de la tata pentru aproape orice.

S-au schimbat multe de la majorat și ceva îmi spune că multe or să se mai schimbe, iar viața mea abia acum începe să prindă contur. Mi-am revizuit modul de a mă relaxa, de a cheltui banii, dar și de a-i câștiga. Am abandonat bișnița de pe vremuri cu telefoane resigilate, sursa mea de parale pentru noi cuceriri. Nici nu mai visez la mașini mari și impunătoare, pe care să le mai plătesc și a doua oară în primul an, cu cheltuiala pe benzină și pe mentenanță. Acum îmi caut liniștea în plimbări, adun amintiri de peste tot și încerc pe cât posibil să nu las nimic să treacă pe lângă mine fără să capete sens.

Cum se zice la 20 de ani, e mișto tare! Sunt independent, mai independent ca niciodată. Pot să fac orice îmi trece prin cap, în limita bugetului și a curajului. Perioada asta a vieții e clar cea mai fericită, dar poate și cea mai ambiguă. Când ești mic, abia aștepți să crești și să atingi două decenii, ca să nu mai dai socoteală pentru fiecare ieșire în oraș. Când îți trece vremea, îți vrei anii înapoi. Doar când îți trăiești tinerețea la 20 de ani ești cam habarnist și nu știi cum să-ți administrezi perioada de glorie maximă a vieții. Altfel, totul e exact cum trebuie în al treilea deceniu de existență. Responsabilități puține, bani puțini, capacitate de raționament în creștere, dar încă aproape de nivelul mării, și distracție maximă cu orice prilej. Cea mai dureroasă lipsă, la egalitate cu banii, este înțelepciunea matură, dublată de un strop de modestie. Știi vorba aia din popor: ”Nu sunt suficient de tânăr ca să le știu pe toate”.

Bilanț în prima zi cu 20 de ani

La o primă strigare, aș zice că nu am cu ce să mă mândresc până acum. Nu am ieșit din tipare cu mare lucru, am avut o viață obișnuită, toate mi-au mers așa cum mă așteptam. N-am depășit planul nici la supărări și nici la decepții în dragoste. Dar, când mă uit în jur, constat că am totuși motive să îmi dau o bere. Nu fumez, și asta nu pentru că mă gândesc exagerat la sănătatea mea, ci pentru că îmi sunt dragi banii mei munciți cu trudă. N-am fost exmatriculat, cu toate că o dată a fost cât pe ce. N-am repetat anul și mi-am luat Bacalaureatul din prima tentativă, cu o notă onorabilă pentru mine și mulțumitoare pentru familia mea.

Tot așa mă pot lăuda că n-am tatuaje făcute în copilărie, de care acum să îmi fie rușine și pe care să le ascund la o întrevedere de afaceri. Am copilărit într-un sătuc modest din Prahova, dar am ajuns pe cont propriu să mă descurc în cel mai mare și mai sălbatic oraș din țară. Urmez o facultate cu profil real și o să fiu inginer cu acte în regulă când o să o termin, peste încă patru ani. Primi șapte ani sunt grei, până ajungi în anul trei. Doar știi. Am banul meu, iar atunci când mă bate gândul de distracții, haine sau alte mofturi, nu sun acasă după extra-lovele. E suficient, zic eu, că părinții mă țin în facultate și că îmi mai dau uneori bani să trăiesc aici, în București. În definitiv, îmi place să cred că nu-s chiar un fraierică geamantan.

Am, desigur, și niscai regrete. Cum altfel? Trebuia să fi citit mai mult, orice îmi pica în mână. Acum lucrez și nu mai am așa de mult timp pentru lectură. E exact cum îmi spune profesoara de română: ”Citește, dacă vrei să știi și tu să vorbești românește”. Atunci puteam să jur că vorbește bazaconii. Acum, când Ursu îmi ia textele la masacrat, îmi dau seama că profa avea dreptate. Dacă m-aș naște din nou, probabil că mi-aș mobila creierul cu un pic mai multe cărți. În rest, n-aș schimba nimic.

Viitorul sper să sune bine

Am zis mai sus că problema noastră, a tinerilor, este că la 20 de ani habar n-avem ce să facem cu viața noastră. Înainte să împlinim vârsta de 20 de ani, facem planuri peste planuri. Când bate la ușă a doua tinerețe, începem să regretăm chestiile pe care nu le-am făcut la timp. Dar am acum 20 de ani, e momentul să-mi organizez ca un adult următorul deceniu din viață, ăla despre care o să le spun povești nepoților cândva.

Dacă aș ști că la 30 de ani mi-ar veni sorocul, aș avea clar o listă de dorințe de bifat până atunci. De pildă, aș vrea să îmi fac un tatuaj. Să joc un teanc de bani într-un cazino din Las Vegas. Să am un job de invidiat, atât de șmecher încât să nu simt nevoie să îmi iau concediu. Eventual să plec în vacanță doar alături de o tipă, ca să o impresionez. Aș vrea să mă spăl de păcate în Gange și să supraviețuiesc experienței în apele alea infestate de cadavre umane. Mi-ar plăcea să îi mărturisesc mamei toate prostiile pe care le-am făcut și de care ea încă nu știe nimic*. Să închiriez o mașină puternică și să-i dau blană pe un circuit. Să sar cu parașuta. Să nu ratez nici o ocazie. Profesională sau de altă natură.

Dar să sperăm că o să am ceva mai mult noroc în viață și că o să trec cu bine de 30 de ani. Caz în care planurile mele, sincer să fiu, sunt ceva mai puțin aventuroase, dar cu nimic mai puțin solicitante. Când o să împlinesc 30 de ani, aș vrea să privesc în urmă cu mândrie peste deceniul anterior de viață. Și cu satisfacție. La 30 de ani, aș vrea să am o familie, să profesez în domeniul unde m-am specializat, să fiu sănătos și să am bani pentru un trai cel puțin decent. Și să îmi păstrez pofta de a trăi viața din plin, ca acum. Hai, că parcă aș lăsa pe listă mașina puternică condusă blană pe circuit, ba chiar și parașuta. De sărit!

Pe lângă toată distracția și pe lângă tot nonconformismul vârstei, tentațiile sunt mari și cu nemiluita. E perioada aia a inconștienței, în care crezi că nimic din ceea ce faci acum n-are repercursiuni în viitor. Așa că îmi propun să fiu cumpătat, să urmăresc tot ce mă face fericit și să încep să mă gândesc la un viitor stabil financiar și emoțional. Chiar dacă acum grijile încă sunt mici și rare, odată cu vârsta asta totul începe să se înăsprească. Dar asta nu ar trebui să te împiedice să te distrezi cât mai mult, să muncești din răsputeri pentru visurile tale și să te pregătești pentru viață. Că mai e destulă înainte.

*Mama, dacă citești, să știi că era o glumă făcută pentru a spori audiența articolului!

You Might Also Like

2 Comments

  1. 1

    Frumos articolul. Mi-ai adus aminte de ideile pe care mi le faceam cand implinisem 20 de ani.
    S-au mai strans vreo 8 ani de atunci si am reusit sa adun 7 ani de experienta in campul muncii, o facultate terminata, o masina, m-am casatorit, mi-am luat casa… si multi ani de acum incolo de datorii la banca. Multa bafta!

  2. 2

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *