Vlog – Hărmălaia noastră cea de toate zilele

Bucureștiul nostru scump și – în mod paradoxal – drag se află pe locul al cincilea în clasamentul mondial al orașelor aglomerate la orele de vârf, iar între metropolele Vechiului Continent se situează chiar pe primul loc la poluare fonică. Responsabilitatea pentru acest permanent tărăboi, care ne stresează, care ne ucide încet şi care nici noaptea nu conteneşte o poartă în proporţie de 90% mașinile, trenurile, tramvaiele și avioanele.

Hărmălaia noastră în cifre absolute

E uşor să te plângi că în Capitală e zgomot, dar măsura calamităţii sonore se dă cu aparatele specializate – sonometre li se spune. În Bucureşti se înregistrează peste 70 de decibeli ziua, iar seara cu doar 10 mai puțin. Nivelul maxim admis în Uniunea Europeană este de 55 de decibeli atunci când Soarele scapără pe cer și de 45 după lăsarea întunericului.

În Capitala României, există 10 zone unde poluarea fonică depășește 70 de decibeli, nivelul care constituie limita admisă pe timp de zi. Cel mai greu o duc cei care locuiesc sau care au drum prin Magheru, Militari, Berceni, Bulevardul Ghencea, Titulescu – Calea Griviței, Mircea Vodă, Matei Basarab, Mihai Bravu și Mihai Eminescu – Viitorului. La polul opus, unele dintre cele mai liniștite străzi din București le putem întâlni în spatele blocurilor din Drumul Taberei, Rahova, 1 Mai sau în cartiere ca Primăverii și Giulești.

Tărăboiul ne trimite prematur pe lumea ailaltă

Zgomotul permanent nu este doar enervant, ci ne poate afecta și sănătatea. De la simple dureri de cap, insomnii, probleme de învățare, acufene (adică țiuituri în urechi) și până la accentuarea problemelor cardiace. Expunerea îndelungată la acești factori de stres are ca efect traumatismele auditive. Un alt efect nedorit este reprezentat de pierderile temporare sau permanente ale acuității auditive. La pachet cu surzenia indusă de urletul motoarelor, al bormaşinilor şi al şantierelor, ne mai vine şi poluarea aia “clasică”, pe bază de noxe şi de praf. Zgomotelor produse de mașini li se alătură armonios șantierele interminabile ce împânzesc orașul, mai ales odată cu venirea căldurii. Ce mai, părem pierduţi…

Există, totuşi, speranţă. O primă soluție ar fi scăderea drastică şi rapidă a numărului de mașini. Un autoturism în minus înseamnă un dram de linişte în plus pentru Bucureşti. Totuși, reducerea numărului de automobile presupune costuri mari, iar soluţiile cu siguranță nu ar fi pe placul şoferilor. Pentru descurajarea șofatului, un impozit mai mare pentru deţinătorii de automobile sau o taxă de acces în centrul oraşului ar părea o soluție bună. Cel puţin în teorie. În plus, aceste taxe ar aduce venituri noi la bugetul primăriei, bani pentru investiţii în infrastructura rutieră. Există şi o doua soluție, care este ceva mai complicată și care ține de fiecare dintre noi. Pentru că, ne place sau ba, fiecare contribuim la acest haos general şi ideal ar fi să producem din ce în ce mai puţină hărmălaie. Dacă ai şi tu o idee cum am putea face asta, lasă-ne un comentariu şi poate-l citeşte cineva din Primărie!