Film: Super Chef (2015)

Acum câteva zile am fost la premiera filmului Burnt (Super Chef cunoscut în limba română). Când am primit invitația, mi-am pus repede șorțul în cui și am dat fuga la cinema, încântat că, în sfârșit, voi vedea ceva diferit de bucătăria sentimentală din “The hundred foot journey” (2014) sau de neglijența boemă a lui Jon Favreau din “Chef” (2015).

Super Chef se anunță a fi o poveste despre regăsirea personală și culinară, despre lupta unui Chef cu demonii interiori, despre dependență, talent de geniu și tot felul de excese care fac parte atât de natural din viața unui “rockstar” decăzut.

Haute cuisine cinematografic sau film “cu de toate”?

Nimeni nu ar fi putut să joace mai bine rolul lui Chef Adam Jones decât carismaticul Bradley Cooper, cu a cărui efervescență culinară dementă eram obișnuit încă din seria “Kitchen Confidențial”. Aroganța irezistibilă cu care Cooper intră în pielea personajului aproape ne face să uităm de cursul, pe alocuri, leneș și ușor neînchegat al peliculei regizate de John Wells. Aproape…

Cu două stele Michelin câștigate la Paris, Chef Adam Jones cade în patima alcoolului și a drogurilor, decăzând teribil. După un prim act de căință manifestat prin curățarea a un milion de stridii și implicit a câtorva păcate în New Orleans, Chef Adam Jones se mută la Londra pentru a câștiga o a treia stea Michelin, împreună cu încrederea câtorva oameni pe care i-a dezamăgit sau sabotat în trecutul său tumultos.

Grație carismei și puterii de convingere acesta reușește să întocmească o echipă și un meniu pentru noul restaurant.

Acțiunea se complică odată cu începerea servirii, când Adam se transformă într-un fel de Gordon Ramsey turbat, ce aruncă prin bucătărie cu tot ce prinde și își desconsideră echipa. Noroc cu Sienna Miller, tatuată și hipsterizată, în rolul mamei singure și muncitoare, care reușește să transmită prin personajul Helene, sous-chef în echipa lui Adam, puțin din greutățile femeilor care muncesc în industrie.

Între cei doi se aprinde o scânteie frumoasă, generată mai degrabă de tensiunea reală ce poate apărea într-o bucătărie, decât de tensiunea romantică servită de producțiile hollywoodiene când doi actori chipeși împart ecranul.

Punctul culminant al filmului este marcat prin agitația lui Adam și a echipei de a trimite două farfurii perfecte la masa unor presupuși critici Michelin. Dar vă las pe voi să descoperiți finalul neașteptat al filmului.

Ce mi-a plăcut?

Multe ingrediente alese pe sprânceană dar tocate grosier de către Wells, franceza plauzibilă a lui Bradley Cooper și Emma Thompson în rolul de femeie care îngrijește un bărbat dificil, rol care se pare că o prinde bine după “A walk în the woods”.

Cât despre Miller și Cooper sunt credibili când toacă, gustă și gătesc. Iar presiunea, zgomotul și agitația dintr-o bucătărie de top sunt reproduse fidel.

Vizionare plăcută!…dacă nu l-ați văzut încă.