Expoziție Eva Cerbu – Un Carusel de “culori”

Prin expoziția CARUSEL dorim să pășiți spre locul unde s-a născut Eva Cerbu, spre copilăria ei, cu clasele primare și persecuțiile etnice. Să înțelegeți anii grei ai războiului, Școala Maxy, apoi perioada comunismului cu impactul realismului socialist, să vă bucurați de călătoriile în țară și de prietenii ei – țărani, muzicanți, tractoriști, circari, arlechini, să-i “vizitați” expozițiile și munca în atelier. Să-i înțelegeți perioada grea de după 1989, dar și bucuria făcută de vizita Reginei Ana a României și să-i alinați îndelungata suferință privindu-i acum lucrările.

Lucrările expuse sunt într-o triplă ipostază: originale, cele din expoziție, reproduse, cele din monografia publicată și cele imprimate pe materialele textile, prin colecția Carusel by Andreea Buga.

Tehnica preferată a Evei Cerbu este gravura în culori, linogravură sau gravură în lemn.

„Gravura cred că are multe calități pentru a deveni foarte populară. Se poate reproduce în exemplare numeroase, toate originale, se vinde la prețuri mai mici decât pictura, de pildă. Dimensiunile lucrărilor sunt mijlocii, un tablou în gravură făcându-și loc cu ușurință într-un interior modern de locuit. În general, gravura, atât cea colorată, cât și cea în alb-negru, se potrivește foarte bine cu linia simplă și armonioasă a noilor noastre locuințe”. (Eva Cerbu)

Arlechin – Jongler

Una dintre lucrările care îi poartă noblețea simplă este Arlechin și a fost dăruită Reginei Ana a României în timpul unei vizite în atelierul Evei Cerbu. Lumea celui care jonglează cu mingile există în măsura în care între el și noi, privitorii, se creează o solidaritate mijlocită aici de Eva Cerbu. Atât universul lui, cât și al artistei încep să prindă contur din primul moment al interesului nostru. Prezentul lucrării are o cuprindere prin ceea ce este într-o formă sau alta actual pentru noi. Într-o primă aproximare, legătura lumii noastre cu cea a jonglerului este un act de voință și trebuie pusă în perspectiva spațială, de „aici”, când privim filmul, și temporală, de „acum”, când citim textul. Dar imaginea totală nu este cuprinsă pe deplin: spațiul, timpul și interesul nu sunt de ajuns pentru o înțelegere generală și o apropriere definitivă a lucrării.

Aici, aruncarea calculată a sferelor, spectre luminoase care înconjoară personajul învârtindu-l într-un joc seducător al unui caleidoscop este corelată cu mersul pe sârma unduitoare și nesigură, devenind evenimente simultan subiective cu prezentul de atunci și cu trăirea noastră actuală. Simțim pulsația tic-tac-ului unui ceas pe care-l auzim și pe care Eva Cerbu l-a captat în tensiunea fiecărei aruncări.

Acum, orice atribuire de sens este o punere în perspectivă a orizontului propriu și o cale deschisă spre infinite momente. Momentul meu, cel al înțelegerii speculative a lucrării, corelat cu trăirile de atunci este format din „interesele” avute, legate și transformate prin poarta dilemelor memoriei: prima mea vizită în atelierul Evei Cerbu, condiția gravă a bolii, complicațiile de vorbire, locul, anul, praful timpului așezat pe lucrări, vizita Majestății Sale Regina Ana în atelierul artistei.

La final, Eva Cerbu a ales un dar pentru Regină, acest arlechin pestriț jongler cu mingi pe sârmă, în amintirea timpurilor medievale în care saltimbancii aduceau un mic zâmbet regilor și reginelor. Uitase că mâinile nu o mai ascultau și a dorit să scrie o dedicație – a durat aproape o oră, dar a reușit, și orologiul arlechinului a fost pornit special pentru noi de Eva Cerbu.

Realismul socialist

Lumea din care își alege Eva Cerbu subiectele este lumea celor ce muncesc. Ea închină cicluri unitare, finite sau deschise și pentru viitor, procesului muncii dintr-o ramură de producție. O parte din lucrări sunt grupate în ciclurile Săvinești și Grivița Roșie și sunt „închinate lucrătorilor din aceste vestite centre ale industriei noastre socialiste”.

Conform practicii criticilor vremii, aceștia au subliniat clar momentele importante ale muncii socialiste surprinse de Eva Cerbu:

„Avem două asemenea cicluri de câte 5-6 gravuri, urmărind diversele etape ale fabricării pâinii de pildă, sau ale țesutului stofelor. De stadiile succesive ale producerii unor bunuri materiale, artista se apropie cu prospețimea copilului care descoperă peste tot minuni în lucrurile simple. La moară, la frământatul pâinii și la punerea ei în tăvi, la coptul sistematic în cuptoare uriașe și la sortatul franzelelor în coșuri spre a fi transportate, ea nu asistă nici pasiv și nici cu interesul obiectiv, rece, al curiosului care înregistrează. Este o participare pasionată la procesul prefacerii materiei prime în obiecte finite, a materialelor informe în bunuri utile și frumos conformate”. (Eva Cerbu)

A mers cu hotărâre până la capăt, „căutând să-și îmbogățească registrul observațiilor sale din realitate – acolo unde această realitate se prezintă în aspectele cele mai semnificative, cele mai pregnante – în mijlocul muncitorilor (titlurile însele ale ciclurilor pe care le expune sunt grăitoare în acest sens: La fabrica de pâine, La fabrica de textile, Brigadieri), în uzine și fabrici, ea se exprimă astăzi într-o tehnică pentru care are evident mari aderențe”.

Gravura Tăvile cu pâine (o scenă din ciclul La fabrica de pâine) ar mai putea fi numită «jocul tăvilor». Cu un deosebit simț al ritmului, Eva Cerbu a organizat o vioaie alternanță de tăvi încărcate cu pâini, ca un simbol al belșugului. Albul halatelor femeilor purtătoare de tăvi, galbenul rumen al pâinilor dau acestei imagini și mai multă vioiciune și mișcare. Scena transmite un optimism cuceritor și dezvăluie în fața privitorului, printr-o metaforă plastică, frumusețea și noblețea muncii. Același accent pe mișcare revine și în celelalte imagini din ciclul La fabrica de pâine, în gravurile La moară, La cuptor, Pâinea e gata.

Ciclul La fabrica de textile se distinge printr-o mai pregnantă caracterizare a elementului uman prin toate mijloacele artistei: compoziție, desen, culoare. Fără a pierde nimic din calitățile decorative ale ciclului anterior, artista reușește în aceste imagini caracterizarea mai precisă, mai expresivă a omului la locul său de muncă. În Filatoare, cu aceleași rezumative notații caracteristice stilului ei, Eva Cerbu individualizează mai mult personajele, le conferă mai multă monumentalitate și caracter”.

„Calitățile artistei sunt mai evidente în ciclurile închegate, inspirate din viața unor fabrici (7 Noiembrie, C. David, Industria Bumbacului A). Documentarea în sectorul industrial a determinat-o pe artistă, desigur, să folosească posibilitățile multiple de expresie ale gravurii colorate, să-și perfecționeze desenul, să se străduiască pentru realizarea unei imagini mai sintetice, să dea decorativului (pentru care are vădite aplicații) o funcție semnificativă. Ciclurile din fabrici aduc imagini specifice locului respectiv și caracteristice pentru munca ce se desfășoară pretutindeni la noi.

Dulapul de bobine (unde fundalul tratat decorativ capătă o semnificație precisă, creând cadrul armonios în care filatoarele își desfășoară activitatea) constituie, cu siguranță, succese depline.

Același succes îl înregistrează gravura Brigadieri, inspirată din documentarea întreprinsă pe șantiere. Cei doi tineri brigadieri, înscriși firesc în compoziția monumentală, simbolizează forța și elanul tineretului nostru muncitor”.

Călătorii – Delta Dunării

Graficiana Eva Cerbu a călătorit în numeroase localități pescărești de pe întinsul Deltei și țărmul Mării Negre, umplându-și carnetele cu schițe și sufletul cu poezia gravă, specifică muncii acestor oameni. Au impresionat-o pescuitul nocturn cu năvodul pe mare, chipuri de pescari și pescărițe.
Eva Cerbu pornea pe teren în dese deplasări de luni de zile și în cursul acestora nu făcea decât să deseneze febril, umplând carnete peste carnete de schițe, fără să fie obsedată de ceea ce va utiliza din notațiile sale. „Întoarsă acasă, în atelier, artista își revede schițele, le grupează și le reia, abia acum punându-și întrebări în legătură cu felul în care le va utiliza, integrându-le pe unele în compoziții, așa cum sunt, aproape fără schimbare, modificându-le pe altele, compunându-le între ele, alegând, subliniind, accentuând, omițând, după necesitățile cât mai adecvatei exprimări a ideii”.
Culoarea, de obicei densă, fără modulații în compoziții, capătă (îndeosebi în lucrarea Pescarii cu năvod) strălucire și relief. Eva Cerbu a izbutit să redea toate aceste prețioase observații, recurgând la simplificarea logică a elementelor ce compun motivul său. Rezultatul acestei simplificări a fost îmbogățirea efecului simțit prin accentuarea caracterelor devenite astfel evidente, pregnante și ușor transmisibile, chiar spectatorului grăbit, aflat lângă reproducerea de patru metrii a lucrării Pescarii cu năvod.