Deutschlandring – circuitul de istorie

Uneori e bine să mai ai câte o insomnie și să stai pe net. Mai descoperi câte o mică fărâmă de istorie sau locuri care într-o realitate paralelă ar putea fi loc de pelerinaj.

Sunt mari șanse să fi auzit de Nürburgring, circuitul, și despre Nordschleife, legendara buclă de nord. Însă astăzi am fi putut diviniza alt petic de asfalt. Construcția circuitului a început prin 1925 și a durat doi ani. La final a ieșit un circuit cu 147 de viraje și o lățime a pistei de 8-9 metri.

Și totuși… în Saxonia elvețiană, aproape de Dresda, localitatea Hohnstein era în anii ’20 un loc de pelerinaj pentru motocicliști. De la Grand Prix-uri desfășurate pe drumuri publice, după 1922 se trece la modernizarea drumurilor, iar cursele de după 1926 atrag atenția tuturor. Firesc, și autoritățile încep să devină conștiente de potențialul zonei, iar autoritățile în acea perioadă erau naziștii.

Cum propaganda era principala industrie, partidul nazist avea nevoie ca totul să emane superioritate. Nürburgring începuse să pice în dizgrație ca locație supremă, naziștii îl considerau prea rural, iar cei de la Mercedes-Benz cereau un circuit pe care viteza medie să fie de 150-160 km/h, iar linia dreaptă să permită atingerea unei viteze maxime de 280 km/h.

Și așa începe construcția Deutschlandring în 1933. De aici totul este scufundat în mister, pentru că se știe doar desenul circuitului și o minimă specificație salvată în paginile revistei Autocar din 1939. Dacă doriți mai multe informații va trebui să dați o fugă până la Hohnstein, acolo mai este un domn care și-a amenajat un mic muzeu dedicat Deutschlandring la el în casă. Alte informații nu veți mai găsi.

Circuitul trebuia să aibă 10.000 metri, cei zece km să fie la milimetru, iar lățimea circuitului pe linia de start/ sosire trebuia să aibă 24 metri. Cât despre lățimea circuitului pe traseu, aceasta nu trebuia să fie mai mică de 12 metri, tribunele să aibă o capacitate de 1.000.000 de spectatori, iar parcarea pentru 350.000 Volkswagen. Circuitul a fost gata în mare parte iar lucrările au fost realizate cu prizonieri din lagăre.

Primul Grand Prix era programat pe circuit în octombrie 1940. După război s-a renunțat la circuit, și asta din cauza asocierii lui cu naziștii, dar și a costurilor uriașe de reparație.

Astăzi circuitul doarme. El ar putea fi oricând trezit la viață pentru că pista este conservată în totalitate, ea făcând parte din rețeaua națională a Germaniei de drumuri. Autoritățile au decis după 1990 să îngusteze anumite secțiuni, locul fiind asaltat de amatorii de curse ilegale.