Alimente românești: știm să producem, trebuie doar să cumpărăm

Morcovi austrieci. Cartofi polonezi. Mere belgiene. Le găsim pe toate în aproape orice rețea de hypermarketuri și supermarketuri din România. În cel mai bun caz, morcovii, cartofii și merele românești sunt ascunse undeva într-un colț parcă uitat de lume.

În curând, lucrurile ar trebui să se schimbe radical sau măcar pe jumătate. Asta pentru că legea care impune oricărui magazin sau rețea de magazine cu vânzări de peste două milioane de euro pe an să aibă cel puțin 51% de produse românești (PDF) este aproape să fie adoptată și mai are nevoie doar de votul Camerei Deputaților.

Astfel, orice magazin de acest tip va trebui să aibă cel puțin 51% din oferta de carne, legume, fructe, lapte, pâine, miere și ouă din producție românească. O veste excelentă pentru toți românii și, mai ales, pentru producătorii români, care ar trebui să-și vândă produsele mult mai ușor.

Dacă îți faci cumpărăturile doar din rețele mari de magazine probabil trăiești cu impresia că importurile de produse alimentare sunt predominante în România, mai ales că și presa contribuie la amplificarea acestui sentiment prin tot felul de reportaje alarmiste. Datele oficiale publicate de Institutul Național de Statistică și de alte instituții oficiale din România indică însă cu totul altceva.

De unde provin alimentele pe care le mâncăm?

• în 2015, românii au consumat 1.150.000 tone de carne de orice fel (bovină, porcină, ovină, pasăre), din care 408.000 tone, adică 35.5%, au provenit din import;
• în 2013, România a produs 3.472.200 de tone de legume și a importat 409.718 de tone de legume, ceea ce sugerează că și consumul este asigurat în mare parte din producția internă;
• în 2013, în România s-au produs 1.279.300 de tone de fructe, în timp ce importurile au totalizat 489.271 de tone de fructe. Și aici, consumul este asigurat în special din producția internă;
• în 2014, România a produs 251.952 de tone de lapte pentru consum, în timp ce cantitatea de lapte brut importat a fost de 76.723 de tone;
• producția anuală de miere din România este de circa 20.000 de tone, în timp ce consumul anual ajunge la circa 9.500 de tone. Practic, aproximativ 50% din producția de miere din România este exportată, principalul client fiind Germania;
• în 2013, în România s-au produs 5.1 miliarde de ouă, în timp ce importurile au totalizat 40 de milioane de ouă;
• consumul anual de pâine înregistrat în România este de circa 3.400.000 de tone, în timp ce producția internă este de aproximativ 3.000.000 de tone.

Toate aceste statistici arată faptul că, în cazul celor șase tipuri de alimente vizate de lege, România are o producție suficient de mare pentru ca magazinele să se poată asigura că cel puțin jumătate dintre produsele de pe rafturi sunt autohtone.

Taxele de raft și politicile magazinelor

Și atunci, de ce nu se întâmplă asta și în prezent, fără această lege? În primul rând pentru că magazinele mari preferă să lucreze cu furnizori mari care pot asigura un flux constant și ridicat de alimente. Întrucât producătorii din România, în special cei de legume și fructe, nu sunt organizați în asociații mari, aceștia nu pot garanta respectarea cantităților minime solicitate prin contract de marile magazine, care aleg astfel să lucreze cu furnizori din străinătate.

În al doilea rând, micii furnizori români nu sunt de acord cu faptul că marile lanțuri de magazine percep așa-numitele taxe de raft, printre care se numără servicii de promovare, servicii de marketing pentru stimularea vânzărilor, reclamă în pliante, taxă pentru gestionarea perisabilității, taxă pentru deschidere sau modernizare magazin sau taxă pentru simpla listare a produsului. În total, toate aceste taxe cresc prețul unui produs cu 15-34%, înainte de adăugarea adaosului comercial și a TVA-ului.

Vestea bună este că legea care vizează alimentele românești include și eliminarea completă a taxelor de raft, ceea ce înseamnă că, teoretic, produsele ar trebui să aibă prețuri mai mici pentru consumatorii finali. Asta dacă nu cumva rețelele de magazine vor înlocui taxele de raft cu un adaos comercial semnificativ mai mare decât cel practicat în prezent.

Chiar și într-o astfel de situație, rețelele de magazine vor fi obligate să lucreze și cu furnizori români de alimente pentru a respecta noua lege, astfel că nu-și vor mai putea impune condițiile atât de ușor ca până în prezent.

Prin urmare, este de așteptat ca, după aprobarea finală a legii, să găsim mai multe produse românești în hypermarketuri și, eventual, la prețuri mai bune decât până acum. Nu-ți mai rămâne altceva de făcut decât să eviți capcanele de marketing ale magazinelor pentru a cumpăra ce vrei tu, nu ce vor directorii de achiziții ai hypermarketurilor.