Whisky, costisitor sau valoros?

Să pornești o nouă distilerie este un lucru anevoios. Inițial ai nevoie de o sumă foarte mare de bani și în plus trebuie să ai mare răbdare, măcar trei ani pentru a putea îmbutelia prima sticlă. Adesea, pentru a putea depăși acest start-up, distileriile aleg câteva soluții adiacente paralele cu maturarea propriei producții. Adică fie vând bulk new make spirit-ul sau distilează în paralel gin sau vodkă. Oricum nimic nu se compară cu alegerea făcută de cei de la Annandale.

Sunt sigur că numele noii distilerii nu vă spune mare lucru, pentru că nici nu prea are ce. Dar cu ceva timp în urmă, aceștia au anunțat că scot la vânzare primele butoaie din prima șarjă a noii distilerii. În total este vorba de 75 de butoaie. Onorabil până aici și chiar interesant pentru un pasionat sau un colecționar.

Butoiul cu numărul unu este de vânzare pentru suma de 1.000.000 lire.

Și nu se oprește aici nebunia! Butoiul #8 are prețul de 888.888 lire tocmai pentru a atrage un milionar asiatic dispus să plătească oricât pentru un număr care aduce noroc. Demența continuă până la butoiul 75 după cum urmează:

Butoiul #2 are prețul de 500.000£

Butoiul #3 costă 400.000£

Butoaiele până la #10 costă 300.000£

Restul de butoaie sunt 100.000£

Suma totală propusă spre cumpărare este de 11 milioane de lire, o cifră suficient de apropiată de cele 10.5 milioane de lire care au fost investite în acest nou proiect de către David Thomson. Asta înseamnă că cei de la Annandale și-au propus un total return of investment  încă de la producția din prima lună.

Explicația jignitoare dată de către proprietar presei este că unii pasionați pot deveni proprietarii unei părți din istoria industriei scoțiene de whisky. E bine de văzut că nici măcar în România la construcția unei autostrăzi așteptările de câștig nu sunt de 100%, oricât de corupt este caietul de sarcini.

Pur și simplu noul val al industriei scoțiene promovează din ce în ce mai multe valori îndoielnice. Doar pentru că ești bogat îți poți cumpăra locul în istoria industriei, care începe să aibă standardele destul de jos.

Primele butoaie de la noua distilerie Annandale sunt speciale și costă atât de mult pentru că cineva s-a gândit să ceară pe ele un preț atât de mare. În mod cert nu s-a înțeles diferența între termenii costisitor și valoros.

Dacă este doar o mișcare de PR ca să se facă valuri, iar noi pasionații fenomenului să ne pierdem timpul citind despre asta, atunci au găsit o echipă genială. Rămâne de văzut dacă cei de la Annandale s-au ales cu imaginea pe care și-o doreau.

Știm cu toții că distilatul whisky-ului este o afacere care trebuie să funcționeze, dar uneori linia de demarcare dintre goana după profit și lăcomie e greu de stabilit. Totuși să propui astfel de sume pentru un produs din care nu ai vândut până acum nici măcar un singur strop, e curată nebunie.

Nu știu cum e la scoțieni, dar la noi avem o vorbă: prost e cel care plătește, nu cel care cere!

Foto: Whiskypedia