[VIDEO] Natură statică cu sifon – Constantin Piliuță

Un începător în lumea artei vede în tabloul pe care îl prezentăm astăzi un sifon și un buchet de flori. Dar, așa cum știm, arta ne spune mereu ceva mai mult. Dincolo de aparenta banalitate a unui astfel de decor, ne vorbesc lumina și culoarea ca structuri germinatoare. Lumina lui Piliuță este elementul care leagă, îmbină sau sădește planurile, iar culoarea, prin diferitele grade de comprimare, teșește forma și reconstruiește spaţiul. Lumina lui Piliuţă are ceva personal, radiază solar, este vie și optimistă; ea reușește să sape în retina noastră până găsește sursa pură de ţâșnire a lucrării – este o lumină-izvor. Specifică sufletului artistului, ea curge neted, unduios, devenind transparentă și plină de bule, ca jetul tras din sifon, iar cu realul ei rece, prin undele ei propagate, lumina devine muza îmbătătoare, ca pictura în sine. Culoarea, în schimb, ajunge să citească lumina, o trezește memorând cuvintele prin vălul interpretării pictorului, cel care cucerește opacitatea materială a obiectului, cel care îi dezindividualizează tonalităţile bătând spre alb intim, cel care descoperă momentul în care lumina învinge și se dezbracă în cel mai ascuns ungher al umbrei și al formei.

Albul lui Piliuţă leagă și aplatizează suprafaţa pictată, lumina nu-l spală, iar culoarea vecină nu-l constrânge. Pictorul îi smulge secretul: albul lui înfrânge neantul, este albul cel dintâi și cel de pe urmă, suveran veșnic, liant peste om și piatră, peste vegetaţie și cer. Natură statică cu pahar și sifon este suma variabilă a unei strofe rostite ferm, scurt și clar, în care totul este riguros necesar, nimic nu este de prisos. Paharul de Martini respiră gol între tentaţiile vieţii: vinul sau buchetul de flori – ambele mijlocesc alegerea. Zonele geometric tăiate cad într-o sinteză făcută de un geamgiu grăbit. Întreaga perspectivă a tabloului este un caleidoscop umplut pe planuri întretăiate, accentuate de nuanţe mijlocitoare, de culori decupate din frunze verzi, prinse în chenare negru-rombic, de flori albe, roz, roșii, toate pline de tonalităţi principale și de nuanţe jucăușe, care adie temeinic. Diagonala lucrării unește, de sus în jos, forme care pot fi amprenta artistului – sticla sifonului curge unită spre piciorul paharului, drept ca o pensulă, iar vaza translucidă ajută ochiul să vadă mica, dar importanta literă P din semnătura artistului, cea în forma paharului. Poate într-un act de credinţă (actus fidei), încifrat în toate detaliile, Constantin Piliuţă ne prezintă un autoportret al său.