Editorial – Doar ghinionul, plictiseala și ignoranța ne mai ucid

Tocmai am citit o știre despre cum cancerul nu prea are legătură cu ereditatea ci mai degrabă cu… neșansa. Pur și simplu ai 2/3 șanse să te fi procopsit cu boala inexplicabilă pentru că înmulțirea și înlocuirea pieselor de lego din corpul tău s-a făcut ca la un copiator defect. Cu o dâră de toner prin formula chimică a ADN-ului și… gata aberația genetică.

Suficient cât să te transforme într-un cioban mioritic știrea asta, nu-i așa? Îți vine să te așezi pe pajiște și să aștepți inexorabilul final? Asta nu înseamnă că te poți apuca să bei ca un butoi și nici să pufăi ca o locomotivă. Neșansa de mai sus devine certitudine dacă o forțezi cu alcool, țigări, stress. Doi bărbați români din trei mor devreme de inimă rea. Așa că eu zic să te ridici mai bine și să îți vezi de treabă.

Probabilitatea este și mai mare să fii deja depresiv, supraponderal sau alb în cap la 30 și un pic de ani iar astea sunt probleme pentru care nu e de vină nici o extragere la loteria aberațiilor. Îți propun să faci un exercițiu de optimism acum cu mine și să vezi cât de idioți suntem când ne dăm de ceasul morții pentru prostiile de zi cu zi.

Poliomielita. Una dintre bunicile mele, pe care am adorat-o, a murit din cauza unui accident vascular masiv. Avea o hipertensiune artierială de ani de zile despre care nimeni nu a bănuit. Se plângea de dureri de cap și atât. Ar fi trăit și azi dacă ar fi ajuns la controale de rutină într-un dispensar sau un spital din apropiere. Nu prea avea acces la transport, în afară de o căruța, dar nu știu însă dacă a părăsit vreodată satul ei măcar pentru o zi. În plus, șchiopăta și se deplasa greu din cauza unui picior puțin mai scurt. Poliomielita. Virusul care a marcat generații de oameni cu diformități ale picioarelor este acum eradicat în Europa din 2002. În satul bunicii există acum câteva sute de automobile și asfalt pe toate străzile mai importante. E valabil pentru milioane de bunici din țara asta. Nu spun că la Viscri nu e frumos de mers în vacanță, dar ești sigur că vrei să trăiești acolo? Deși ne plângem pe bună dreptate de medici și spitale, cu o multă răbdare și uneori șpăgi, nu mai mori devreme de inimă. Copiii sunt vaccinați ca să nu ajungă handicapați. Un drum până la oraș se face în zeci de minute, nu în zile. Dar îți pot spune povești similare cu boli și mai dure.

Ciuma a înjumătățit Europa timp de patru secole. “Moartea Neagră” a luat peste 200 de milioane de oameni și a încetinit umanitatea cu vreo 200 de ani. Un banal antibiotic, un vaccin sau insecticidele cu care distrugem țânțarii au dus ciuma aproape la extincție. Ca un avertisment, mai apar mici infecții sporadice în unele părți ale lumii care sunt însă ușor controlate.

Apoi pot continua cu o listă uriașă de alte semne și cifre care ne arată negru pe alb că trăim mai bine ca niciodată. Nu mă refer la sloganuri politice găunoase pentru că prezentul e mai degrabă frânat de politicieni în loc să fie împins în viitor. În Europa, majoritatea bebelușilor pierduți în prima lună de viață se mai duc doar din cauza unor malformații congenitale nedescoperite sau care nu pot fi tratate. Nu prea se mai moare de foame, frig, sete, din accidente, dezastre naturale sau boli banale. Ia întrebați bunicii, nu cumva au avut frați despre care nu ați aflat niciodată pentru că au fost pierduți la naștere sau de foarte mici? Copiii născuți cât-de-cât sănătoși de azi au șanse infinit mai bune față de acum 100 de ani, iar medicina îi salvează pe tot mai mulți în fiecare an. Progeniturile noastre au acces aproape garantat la școală și servicii medicale, din nou, infinit mai bune ca acum 20, 30, 100 de ani. Pot experimenta cu cele mai noi jucării care au sau nu butoane exact ca orice alt copil dintr-o țară civilizată ori săracă. Vreo două miliarde de oameni își permit cel puțin o tabletă cu android de 30 de euro și să se conecteze la internet. Cu un efort mult mai mic decât al părinților mei, eu îi pot oferi copilului meu un iPad mini. E aproape jumătate din salariul mediu pe economie pe o lună. În cazul fetiței mele, ea nu va aștepta primul salariu ca să și-l permită. Cântă, se joacă dar mai ales învață lucruri noi de pe o tabletă încă dinainte de a vorbi. Cu moderație, desigur.

Toate acestea sunt posibile datorită revoluției industriale, tehnologiei și mai recent internetului care accelerează totul. Cunoașterea nu mai este rezervată unor inițiați care bolborosesc latină, ci e disponibilă nonstop, în cantități nelimitate. Viețile noastre sunt mai pline de oportunități ca niciodată.

Visul meu de neatins din copilărie era să înconjor lumea dar am văzut deja înainte de 30 de ani mai multe țări decât toți strămoșii mei la un loc. Transportul rapid de orice fel este deja atât de puternic democratizat încât țăranii români au devenit salariați prin toată Europa după un drum de două ore cu avionul pe care au plătit uneori mai puțin decât trenul până la București. Acum zece ani, același drum spre Vest se făcea cu autocarul în 2, 3 sau 4 zile. Iar noi nu facem foamea acasă pentru că agricultura se face ieftin în secolul 21 cu utilaje impresionante care înlocuiesc mii de oameni. Utilaje, roboți, calculatoare vor prelua încet dar sigur toate muncile repetitive. Iar asta e bine. Nimeni nu e fericit când se spetește sau când strânge șuruburi opt ore pe zi. Ce facem cu cei care sunt înlocuiți de mașini și se simt dați la o parte de o societate care gonește SF?

Tu citești acest articol pe un device mai performant decât calculatorul care a gestionat coborârea pe Lună a primilor astronauți. Și acesta va fi piesă de muzeu în mai puțin de câțiva ani. Așa că o să îți vină ușor să mă crezi că în interiorul vieților noastre vom vedea minuni ca mașinile care se conduc singure, turismul spațial, teleportarea sau traiul cu bani gratis. Dar stai, toate există deja și le vedem tot mai des în viețile nostre. De aceea te las cu un sfat sincer.

“Când ai îndoieli, alege speranța și curajul de a îmbrățișa schimbarea. Până să devină om, maimuței i-a fost cel mai frică de foc.”