Ne interesează sau nu Samsung Pay?

Inițial, am atacat acest subiect datorită lansării lui Galaxy S6 și S6 Edge de la Barcelona. Cu mai multă documentare am înțeles că nu e sănătos să te arunci în vâltoarea zvonurilor și a textelor de PR bine scrise. Da, Samsung are și el o metodă de plată cu telefonul care visează să îți înlocuiască toate cardurile din portofel. Noua invenție nu se aplică pentru Europa, cel puțin nu la scară largă. Mai mult, este o modalitate de plată care vine ca un bonus, pentru Statele Unite și Coreea. Nici măcar nu e gândită să revoluționeze ceva, ci doar să fie compatibilă cu ce există pe piață, și, eventual, cu ce vom vedea în viitor.

Cardul cu cip sau cel cu bandă magnetică?

Cardul cu cip este introdus de câțiva ani la noi în țară, ca urmare a cerințelor mai riguroase de autentificare. Și la noi au existat o perioadă lungă de timp cardurile cu bandă magnetică. Banda respectivă mai există și acum pe toate cardurile, însă doar așa, pentru compatibilitate. Poate ai observat că la aproape toate magazinele cardul este introdus cu cip-ul în POS. Ți se cere și PIN-ul la orice tranzacție, oricât de mică ar fi ea. Dacă ajungi însă la o benzinărie din deal, sau la vreun magazin într-un sătuc uitat de lume poți să întâlnești un POS unde cardul e trecut prin cititorul magnetic. Bine, mai sunt multe astfel de benzinării sau magazine și prin Europa.

Cardul cu bandă magnetică se folosește cel mai mult în Statele Unite. Acolo încă nu e nici o problemă pentru cumpărăturile sub 100 de dolari, aproximativ. Asta depinde de stat. Ba mai mult, peste suma respectivă ți se cere și un act de identitate pe care trebuie desigur să scrie numele de pe card.

Acum trei ani de zile, într-un aeroport din USA, trona un banner mare care îi motiva pe americani să treacă la cardurile cu cip, pentru că europenii au deja. Anul acesta banner-ul e tot acolo, dovada că e destul de util. Și Statele Unite vor trece la cardurile cu cip, în câțiva ani.

Samsung Pay sau Apple Pay?

Ar fi frumos să încep cu primul din titlu. O să o iau însă în ordine cronologică. Apple Pay este gândit pentru viitor. Folosește NFC-ul din iPhone 6 și iPhone 6 Plus și cam atât. Pleiada de iPhone-uri lansate mai demult nu dețin NFC, și implicit nici Apple Pay. Ele vor funcționa cu serviciul de plată dacă sunt conectate la un Apple Watch, care va costa probabil cât telefonul respectiv.

Sistemele de plată prin NFC le putem recunoaște prin sigla PayPass de la MasterCard și PayWave de la VISA. La noi sunt mai vizibile decât la americani. POS-urile există, băncile muncesc să le schimbe pe cele vechi cu cele de ultimă generație cu NFC. La noi nu funcționează însă Apple Pay, Samsung Pay sau Google Wallet. Bine, nu oficial, se poate face orice cu un cont și o adresă de SUA.

Mai mult, Apple Pay intenționează să profite de pe urma serviciului în mod direct. Există un comision de 0.15% din fiecare tranzacție, comision luat direct de la procesatorii plății.

Spre deosebire de Apple, Samsung are integrată pe S6 și S6 Edge atât tehnologia NFC cât și pe cea veche cu bandă magnetică. Astfel, va fi compatibil atât cu POS-urile NFC, cât și cu cele cu bandă magnetică. Nu funcționează însă cu POS-urile cu cip. Nici Apple Pay nu merge cu acelea. Samsung Pay a anunțat că nu are comisioane. De nici un fel. Sistemul lor de plată e gratuit.

Deci, mă interesează Samsung Pay?

Răspunsul este: deocamdată nu!

E simplu. Samsung vrea să își vândă telefoanele. Astăzi, nu mâine, către clienții deja existenți, cei care folosesc cardurile cu bandă magnetică din Statele Unite. E o idee bună, profită de faptul că implementarea POS-urilor cu NFC întârzie… și va întârzia mult. În Statele Unite, repet, în Statele Unite și probabil și Coreea.

Nu știu dacă majoritatea utilizatorilor de carduri ar prefera să plătească cu telefonul. Știu mulți oameni care încă dau sign-out la aplicația de Facebook de pe telefon. Pentru noi, cei avizi de informații din domeniu ar fi un pas înainte, însă „noi” suntem puțini, deocamdată.