Am stat de vorbă cu o pereche de români care s-au mutat recent în America. Au doi copii mici și au ales să îi crească într-un loc departe de țară, familie, prieteni. Ce le-au spus copiii după prima săptămână în Seattle?

”Mami, de ce nu ne claxonează mașinile când trecem pe zebră?”

Părinții lor sunt oameni de succes cărora le mergea bine financiar în România. Patron de agenție și director de lanț de magazine, s-au reangajat ca subalterni la capătul celălalt al lumii. Nu i-am întrebat cu ce se ocupă. Se vedea în privirea lor că nu mai sunt la același nivel. Dar mi-au spus, de la distanța confortabilă a omului care a ieșit din joc, ceva care mi-a confirmat ceva ce văd zilnic. Nivelul managerilor din România este foarte scăzut.

Avem impresia că suntem profesioniști dar facem totul după ureche, amatoricește. Recunosc că și ei la fel făceau. Admit că își chemau oamenii la team-building sau training în weekend ca să nu… strice săptămâna de muncă. Ședințele strategice? Evident, până spre miezul nopții, că doar viața noastră e compania. Nu e valabil doar pentru angajați. Pe clienți îi aduceau în magazine cu stratageme comerciale la limita legii doar ca să atingă ținte de profit exagerate, asumate dintr-o frică patriotică. Vă mai amintiți tehnica aia cu TVA-ul înapoi care însemna de fapt o reducere mai mică decât părea inițial…? Iar când trăgeau linie, ajungeau să se extenueze și pe ei înșiși până nu mai știau cum îi cheamă. Nopți muncite, bax-uri de țigări și discuții doar despre business, ani de pușcărie în birouri de sticlă. Apoi au decis subit că sistemul acela nu mai poate fi suportat. Același sistem la care au pus umărul să fie costruit fără creier, doar pe cofeină și adrenalină. Și-au lăsat familiile, subalternii, clienți, prietenii, totul pentru șansa de a fi cetățeni ai unui loc unde viața este… normală.

Acum muncesc de la 9 la 17 și nu îi deranjează nimeni în afara programului. Timpul liber este pentru familie. Angajatorul știe că bonele sunt scumpe și nu simte nevoia să dea salarii suplimentare pentru părinți obosiți așa că e de la sine înțeles că la 16:30 să pleci după copii. Chiar și teambuilding-ul sau cursurile se fac în timpul săptămânii. Nu e de bun simț să iei omul de lângă familie și să îl pui pe drumuri în weekend ca apoi să vină cu ochii umflați luni la muncă și să dea rasol. Masa de seară se ia la 17-18 maxim și apoi familia se culcă pe la 20-21. Copiii chiar de la 19. Care e logica? La 6 copiii sunt duși la grădiniță iar mulți fac naveta pe distanțe mari, câte o oră două. Pe autostrăzile cu 9 benzi se fac cozi kilometrice de două ori pe zi. Nimeni nu claxonează și nu dă vina pe trafic pentru că a întârziat la serviciu. Logic, nu?

De ce am întors cuțitul în rană până aici? Știu că printre cititori sunt și oameni cu putere de decizie în companii. Așa că vă propun să vă luați un moment de reflecție. Face sens ce zic aici? Știu că omul de la HR vă bate deja la cap cu aerul, orele, lumina și concediile și mai știu că vă spuneți că va veni și ziua când o să puneți lucrurile în ordine.

Nu că aș fi și eu vreun tip normal. Sunt propriul meu șef în viața de zi cu zi pe cele mai multe proiecte. Și eu îmi promit de ani buni că voi reveni la programul de opt ore de somn. Deocamdată prind șase într-o noapte bună. Patru au ajuns minimul necesar și în rest muncesc fără întrerupere. Chiar și după ce am ajuns acasă mintea mea este tot la muncă. Nu mă decuplez decât rarisim și simt că asta nu e în regulă. Mănânc aiurea, sunt obosit și stresat, nu prea mai am răbdare. Totul a ajuns un fel de experiment extrem prin care latura mea întunecată vrea să vadă când cad din picioare și dacă nu fac ceva în sensul ăsta, destinația nu e departe.

Ieși în față și spune dacă ești în aceeași situație. Cum reziști? Ce efecte are viața asta asupra ta? Ai vreun plan de scăpare?

You Might Also Like

2 Comments

  1. 1

    Draga George,

    Pot spune cu mana pe inima ca am trecut si eu prin toate acestea atat ca angajat cat si ca intreprinzator pe cont propriu.
    Aceleasi lucruri le-am trait si eu ca angajat:
    – program de la 09 la 18 oficial, neoficial 09 la 20, 21 chiar si 24.
    – team building in weekend-uri
    – chemat la munca in toiul noptii pe la 2, 3, 4 dimineata si trimis in tara ca deh, erau urgente.
    si alte lucruri pe care nu le voi regreta vreodata.

    Tocmai din cauza celor de mai sus mi-am dorit sa devin independent. M-am apucat de un cu totul alt domeniu decat cel in care practicasem multi ani (daca iti aduci aminte de mine, stii despre ce vorbesc) si am inceput sa invat si sa muncesc pe branci ca sa ma ridic (practic am devenit propriul meu sclav). Problema este ca am luat ca exemplu si am aplicat litera cu litera ceea ce imi spunea bunicul meu, Dumnezeu sa-l odihneasca: “Ca sa devii cineva trebuie sa muncesti cat mai mult si acel lucru pe care il faci sa fie perfect!”
    Ce a insemnat asta:
    – program haotic de somn
    – sute de nopti nedormite (3 ani din care aproape jumatate au fost cu nopti nedormite).
    – program haotic de masa (care nu prea era)
    – izolare sociala
    – nervi
    – stres
    – probleme de sanatate inevitabile

    Dupa 3 ani de asemenea tortura “self inflicted” am realizat (intr-un final…) ca am gresit in modul de aplicare:
    1. Programul de somn trebuie sa fie respectat (minim 7 ore – maxim 9 ore) pentru ca organismul sa se poata regenera si creierul sa functioneze in parametrii optimi a doua zi.
    2. Programul de munca sau de invatat trebuie stabilit si respectat.
    3. Degeaba lucrezi 16 ore pe zi pentru ca oricum maxim 5 ore lucrezi la capacitate maxima. Restul este umplutura sau un mare chin pentru organism si mai devreme sau mai tarziu se vor vedea consecintele acestui fapt.
    4. Timpul cu familia trebuie respectat pentru ca de fapt pentru asta muncesti.
    5. Sanatatea nu trebuie neglijata sub nici o forma pentru ca va veni si ziua judecatii din acest punct de vedere.
    Si ar mai fi si altele dar acestea sunt cele mai importante din punctul meu de vedere.

    In concluzie, o viata avem si trebuie traita nu doar muncita!
    George, ai mare grija cu programul de somn! Patru ore de somn pe noapte vor duce intr-un final la dereglari grave (de exemplu cauta legatura dintre melatonina si cancer)!

    Sa fiti iubiti!

  2. 2

    Am perioade in care muncesc 2 luni fara nici o zi libera. Programul de lucru se termina la 20:00, 22:00 sau 24:00.
    Normal ca nu ma obliga nimeni, dar nu pot sa muncesc pe 2,000 lei, 5 ani de acum incolo. Muncesc ca un sclav ca sa promovez continuu, ca sa castig tot mai mult.
    O sa te intrebi la ce bun, daca n-am cand sa cheltui banii? Voi avea, la un moment dat.

    Nu vreau o viata in mediocritatea unui salariu mediu in Romania. Voi munci 10 ani ca un sclav, ca apoi sa traiesc decent. In Romania sau in SUA.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.