Cum să nu pierzi fotografiile/filmările

Indiferent că ești începător sau un profesionist în fotografie sau videografie, cel mai important lucru pentru tine, mai ales dacă faci această activitate în scop comercial, este să livrezi clientului fotografiile sau filmarea. Acum, rezultatul ține de tine și de abilitățile tale, de cât de multe lucruri ai învățat,  și de câte clipuri ai urmărit pe YouTube (da, poți învăța fotografia sau video grafia de la A la Z, de pe YouTube). Important este să replici în viața reală ce a învățat, după ce vizionezi un clip sau citești un tutorial apucă-te și repetă-l până îl știi pe de rost.

Norocul celor care încep astăzi să fotografieze sau să filmeze este că pot experimenta cât vor ei. Informația este digitală și nu mai ai limitele filmului sau ale casetei video. Această informație digitală se stochează la cele mai multe camere pe carduri SD. Este cel mai popular format pentru stocarea fotografiilor și ale filrmărilor că aproape nu mai există laptop fără cititor de carduri. Bine, fără ultimele generații de laptop-uri de la Apple. Nu înțeleg de ce, mai ales că mulți le cumpără tocmai pentru ecranul foarte bun, în scopul folosirii la editare foto sau video.

Acum, cea mai mare bătaie de cap pe care o poți avea este să pierzi filmările sua fotografiile în drumul spre studio. Dacă ai o filmare plătită să zicem cu 1000 de euro, sau poate chiar mai mult, la care au participat mai mulți oameni, un actor, un asistent și eventual clientul și încă două trei ajutoare, dacă ai pierdut filmarea tu ești singurul responsabil. De aceea fă un backup! În momentul în care s-a terminat filmarea copiază toate cardurile pe un HDD extern și nu le șterge. Așa ai două copii pe care îți recomand să le ții separat. Cardurile, într-o husă sau o cutie protectoare, asupra persoanei tale și eventual HDD-ul în rucsac. De preferat nu cel de foto, care este mai vizat de hoți pe bancheta din spate a mașinii. Doar un exemplu.

Imadiat ce ai ajuns la studio copiază de pe card-uri pe computer filmările și fotografiile, eventual și pe un cloud dacă ai așa ceva. Acum ai trei copii ale fișierelor și poți să stai liniștit.

Cardurile SD au două probleme mari și late. Prima este că se pot rupe destul de ușor dacă nu le manevrezi cu grijă, ori pur și simplu din cauza uzurii. Se crapă, se ciobesc mai ales la colțuri și riști să nu le mai poți folosi.

Soluția cea mai simplă este să ai grijă de ele. Punct. Ai grijă cum le bagi și scoți din cameră și de asemenea dintr-un card reader. Aceasta este prima regulă.

A doua problemă este viteza. Standardul SD este destul de limitat la acest capitol. E suficient pentru scrierea fișierelor pe card însă e lent atunci când vrei să le copiezi de el. Drept exemplu, noi putem filma până la 55 de minute pe un card de 64 GB. Camerele noastre suportă două carduri simultan, deci un maximum de 1 oră și 50 de minute. La scriere nu e o problemă, stăm 1 oră și 50 de minute. La copiere însă, chiar și cu 100 MB/s vei sta aproximativ 10-12 minute pentru fiecare card. Înmulțit cu 6 carduri pentru că uneori folosim și trei camere, ai mai bine de o oră de petrecut în fața computerului, doar ca să copiezi cardurile. sta doar la locația filmării, ca să nu mai spun la studio. Cam mult dacă vrei să te apuci rapid de treabă și mai trebuie să și convertești fișierele 4K într-un format cu care poți lucra mai ușor în Premiere. Pentru noi contează aceste ore pe parcursul zilei.

Pe unele camere poți întâlni standardul QXD sau Compact Flash ori CFast, mai rapide, mai reizistente, dar regăsite mai mult pe camere de la 3000 de euro în sus.

Recent însă am descoperit unele carduri SD mai rapide. Sensibil mai scumpe, cam 100 de euro pentru unul singur de 64 de GB. Am luat 10, ca să fim siguri că ne va eficientiza treaba și o face. Acum putem copia în maximum 20 de minute informațiile de pe cele 6 carduri de care spuneam mai sus. Desigur, pe un SSD cu o viteză de scriere și citire mai mare de 300 MB/S cât au aceste carduri. Funcționează la fel de bine în orice cameră foto însă la copierea de pe ele folosesc și al doilea rând de pini cu cititoare compatibile. În laptop am așa ceva, la fel și cititoarele noastre funcționează pe USB 3.1.