La Naiba cu RECLAMELE! – Cum SCAPI de ele?

Hai să o spunem pe șleau: în ultima vreme, internetul a devenit o găleată de rahat. Este o groapă de gunoi a advertiserilor care vor neapărat să-și bage reclama în fața ta pentru doi cenți, pentru că atât probabil câștigă dacă tu dai click, nu dacă o ignori. Mii, zeci de mii, sute de mii, milioane de reclame îți apar în fața ta în fiecare zi și nu le observi pentru că ai învățat deja să le filtrezi.

Hai să-ți spun cum am scăpat eu, în mare parte, de problema asta și care sunt soluțiile cele mai simple pe care poți să le folosești ca să îți pui, cumva, o perdea în fața valului ăsta de prostii. Ca să nu mai vorbesc urât, că poate mă cenzurează și YouTube-ul. Nu mi-am propus să încep fiecare clip atât de dur, însă situația asta cred că o simți și tu atunci când vrei să citești o știre, chiar de pe un site din afară. Nu e vorba doar de trusturile de presă de la noi sau de site-urile independente, e vorba de toată presa, în special cea scrisă, din toată lumea asta.

Am mai avut discuția asta acum câteva luni de zile și mulți dintre voi ați propus anumite soluții în secțiunea de comentarii, la fel cum te rog să faci și acum, dacă ai o variantă mai bună decât cea pe care am găsit-o eu. Ce o să spun acum, și pentru asta cred că merită un like, este soluția cea mai simplă pe care am găsit-o și pe care o poate folosi absolut oricine să scape de problemele astea.

Atunci când deschizi un site, eu folosesc, de exemplu, feedul de la Google, cel de news, pe care mi l-am setat să vină pe partea de tehnologie, ca să am foarte multe subiecte, desigur, pentru Curiosity. Pe care, apropo, și sâmbăta asta îl facem tot live, tot în varianta anterioară, în care o să răspundem la aproape toate întrebările, cred eu.

Așadar, când deschizi un site, arată cam așa: cam asta este și durata de deschidere. Durează câteva secunde până când se încarcă toate motoarele respective de livrat reclame. Că nu e vorba despre informație, că oricum articolele au devenit o chestie foarte micuță acolo – 10 paragrafe maxim, care sunt împărțite de 10 reclame. Chestia asta nu-mi convine, pentru că una este să ai acces la informație gratuit – și înțeleg că și oamenii ăia trebuie să mănânce ceva, trebuie să-și plătească chiria, trebuie să-și bage benzină în mașină sau curent electric, trebuie să ajungă la birou, să-și dea copiii la școală și așa mai departe – dar problema este că nu asta e rezolvarea.

Am ajuns să credem că am putea să rezolvăm treaba asta prin reclame. Nu, reclamele nu sunt rezolvarea. Și am ajuns să cred și eu același lucru: că cea mai bună variantă de a monetiza chestia asta este să fii susținut de către public. Așa cum face Recorder, așa cum avem și noi secțiunea de membri pe bunicii.ro, așa cum fac multe alte site-uri, de altfel, care îți cer un abonament lunar sau săptămânal ca să poți să citești toate articolele lor. Și care funcționează.

Și din nou, înțeleg necesitatea asta. Problema e că atunci când vorbești de un trust de presă și de o publicație atât de mare, care e deținută probabil de un trust de presă pe lângă alte câteva zeci sau sute, banii ăia nu mai intră în buzunarul celor care fac articolele respective și care au neapărată nevoie de ei, ci intră în banii șefilor. Sunt dividendele care se plătesc la final de an, sunt acțiunile care cresc în fiecare an, pentru că acea publicație trebuie să fie mai mare, mai somtoasă, să acopere cât mai multe știri, cât mai multe lucruri.

Pe de altă parte, să mai ia și niște bani de la politicieni, plus încă câteva milioane sau zeci de milioane o dată la patru-cinci ani, pentru că sunt alegeri.