Dă un click, neamule! Dă un click!

Îți mai aduci aminte de filmele americane în care vânzătorul de ziare era un băiețel de 8-9 ani care striga în gura mare ”Bla, bla, bla… Read all about it”. El era responsabil pentru o mare parte din vânzările de ziare de atunci fiind echivalentul unei pagini de Facebook pentru o publicație online actuală. Ei bine nu s-a schimbat mai nimic de atunci, cel puțin din perspectiva ziarelor.

Mai pe scurt, nu mai boci că nu îți șade bine. Așa stătea treaba și acum 80 de ani. Ziarele țipau în gura mare titlurile zilnice, așa o fac și acum. Ba mai mult, acum nu te mai agasează verbal nimeni pe stradă ci doar pe Facebook. Așadar, unde e problema? De ce suntem atât de sensibili când o publicație cunoscută pentru titlurile de prost gust te agasează pe Facebook cu ”Click aici?

Click aici! Acum ori niciodată!

Diferența între acel ”Extra, Extra, read all about it” vociferat de puștiul din imagine este că atunci era unul singur la intersecție și recita aceeași poveste în fiecare zi, cu un titlu diferit desigur. Astăzi, mai orice site nerușinat încearcă să îți atragă atenția, cel puțin odată pe oră cu un astfel de titlu. Pentru ei orice informație postată este de interes național. Nu există o selecție a subiectelor importante. Totul este șocant, fabulos, inimaginabil, de necrezut și nimic nu se poate compara cu noua culoare a părului de la subrațul vre-unei vedete de mâna a treia.

Din punctul de vedere al publicației respective este rentabil. Apelează la un public care intră destul de rar pe social media. Sunt sigur că ți-ai verificat deja de 2 ori like-urile la ultima fotografie și ai deschis și Instagram-ul de când ai început să citești acest articol. Așadar tu nu ești printre cei vizați. Publicul acestor site-uri este cel care intră pe Facebook odată pe zi sau chiar mai rar, și care dau click acolo pentru că e prima informație pe care o văd. E o chestie psihologică care te-a prins și pe tine. Recunoaște, ai dat și tu un click ieri să vezi despre ce e vorba în noul decolteu al lui Beyonce de România.

A murit presa! Vai di mini și di mini!

Nu știu dacă ai citit lista continuă de articole în care vre-un mic frustrat declară că presa a murit. Nu te obosi, nu merită, nu înveți nimic de acolo. Presa nu a murit, ea se transformă, iar asta se întâmplă de sute de ani. Cei care lucrează într-un anumit segment al presei, cea tipărită, sunt cei care se plâng de obicei. Știu, pentru că am fost unul dintre ei. Am învățat însă că trebuie să te adaptezi, e singurul mod în care supraviețuiești. Ziarele sunt pentru știri și mai ales pentru cei care nu folosesc internetul. Chiar și așa aceștia ajung să afle mai repede informațiile de la colegii de muncă mai tineri sau de la televizor. Revistele trebuie să conțină analize ample, articole care să te țină prins timp de 20-30 de minute. Asta ca ”să își merite banii” cum spun mulți poeți încă în viață.

Ce trebuie să faci?

Vrei să faci ceva în această privință? În primul rând trebuie să îți faci curățenie în profilul de Facebook. În al doilea rând nu mai băga în seamă aceste articole. E simplu. Când vezi sau citești ceva ce nu îți place, nu îi mai da un Like sau un Share doar ca să arăți cu degetul cât de prost e autorul. Nimănui nu îi place un flecar, un pârâcios, un turnător, la fel cum nu îi place să ii se spună că a greșit sau că e prost. Mai ales că e prost.

Logica e simplă. Cel mai mult deranjează atunci când te ignoră cineva. Vorbești cu pereții și te enervezi mai mult pentru asta. Cu fiecare Share pe care îl dai de acest fel tentezi încă 10 oameni din lista ta de prieteni să dea click pe informația aia penală. Și uite așa, vrând să arăți cât de prost e autorul îi faci trafic nene. Cam atât!