Facebook: De ce ne interesează ce face Zuckerberg cu banii lui?

Îi vezi pe cei doi de mai sus? Dacă nu știi cine sunt atunci te uiți prea mult la televizor, sau trăiești așa cum mi-aș dori și eu câteodată, în vârful muntelui, lângă un lac superb. Ei sunt Mark Zuckerberg și soția lui Priscilla Chan (Zuckerberg), scrie acolo pe ecuson. De câteva zile, de când au primul lor copil, sunt și mai populari, și nu pentru că au ales vreun nume ciudat pentru copil. Chiar, nu am văzut în nici un articol numele copilului. Nu contează, e vorba despre banii lor, sau ai lui, dar acum ai lor și ai noii fundații non-profit pe care au decis să o deschidă. Sună ca și cum ți-ai deschide o tarabă la care vinzi limonadă. Sau un nou Mega Image.

Unde se duc banii?

Șeful Facebook donează 99% din acțiunile sale, în valoare de 45 de miliarde de dolari, câte un miliard pe an, către această fundație non-profit. Deloc ironic, acolo este un link către pagina de Facebook a fundației. Scopul acestor bani este să creeze un viitor mai bun pentru copilul lor nou născut, cel pe care, se pare, îl cheamă Max. Probabil de aia sunt și așa de fericiți în imaginea de mai sus, nu? Greșit! Imaginea e mai veche, dar tu știai deja asta pentru că probabil ai citit un articol similar mai demult. Să revenim la ale noastre.

Decizia de a dona câte un miliard de dolari pe an este momentan valabilă pentru următorii trei ani, nu mai mult. Vorbim de asemenea de echivalentul în acțiuni și nu bani cash. Motivul pentru care Zuckerberg nu donează toți cei 45 miliarde deodată, sau o parte mai mare este pentru a nu pierde supremația voturilor în companie. El deține în prezent 60% deci are votul decisiv. Dacă scade sub 50% atunci nu mai poate controla viitorul companiei.

Scopul său principal este acela de a contribui pe domenii de sănătate, învățâmânt și tehnologie, și asta pe termen lung.

Cu taxe sau fără taxe?

Chiar dacă o mare parte din cei care au reacționat la această veste au fost pozitivi și le-au urat celor trei toate cele bune, sănătate, fericire și cât mai mulți bani, există câțiva care s-au întrebat dacă toată discuția asta cu donațiile către o companie proprie nu e de fapt o spălare de bani și o tentativă de a nu plăti taxe. Și pe bună dreptate. Nu ar fi pentru prima dată când o companie mare își ține conturile în Insulele Cayman sau în Elveția, pentru a evita plata taxelor. Până la urmă nu e vorba de un singur individ care abia își duce viața de pe o zi pe alta și nu își permite să mai dea și statului.

Da, există o deducere masivă a taxelor atunci când donezi acțiuni, acestea fiind evaluate bazat pe conceptul ”fair market value” adică valoarea la care ar putea fi vândute. Această valoare e desigur relativă în funcție de cine e interesat să le cumpere și poate fi mai mare decât cea reală.

Chan Zuckerberg Initiative LLC este o companie non-profit, cu mai mulți parteneri, el și soția în cazul de față. Compania e scutită de taxe, însă cei doi plătesc taxe în funcție de numărul de acțiuni deținute. Cei doi participă atât la venituri cât și la pierderi, și plătesc taxe chiar dacă nu vor scoate banii din companie. Nu este așadar același lucru ca un non-profit clasic, unde veniturile din donații nu sunt impozabile și nu există o directivă foarte clară ce se întâmplă cu acei bani. America are însă multe diferențe de legislație de la un stat la altul, și aici doar un avocat specializat ar putea face calculele corect.

Spre deosebire de un non-profit clasic însă, LLC-ul (mai multe detalii despre acest tip de companie în link) are dreptul să investească banii pentru a face profit. Nici aici nu va fi scutit de taxe, fiind obligat să declare tot ce câștigă și să plătească fiscului în conformitate cu aceste declarații.

De ce o organizație privată?

Ideea i-a venit probabil de mai multă vreme, de când e prieten destul de bun cu Bill Gates. Fundația Bill și Melinda Gates este cea mai mare din lume de acest tip, și deține 41.3 miliarde de dolari în acțiuni, declarate pe anul 2014. În plus, nu e pentru prima oară pentru Zuckerberg când donează bani și nu se întâmplă mai nimic cu ei. În 2010 a donat 100 de milioane de dolari către școlile din Newark. Nu s-a întâmplat mare lucru, învățământul acolo e tot la pământ. În 2014 a donat 120 milioane către școlile din Bay Are San Francisco. Nici acolo nu s-a văzut o îmbunătățire. Au urmat 25 milioane de dolari pentru lupta împotriva Ebola, 75 milioane de dolari spitalului din San Francisco și încă 20 milioane de dolari pentru îmbunătățirea internetului în școlile din Statele Unite. Toți acești bani au ajuns la fundații non-profit și doar o mică parte din ei au ajuns la destinație.

Înțeleg perfect decizia lui de a decide personal ce face cu banii, în loc să îi doneze către niște necunoscuți fără scrupule, care îi vor împărți între ei. Nu se întâmplă doar în România, ci peste tot în lume.

Motivul principal pentru care companiile non-profit sunt scutite de taxe este pentru a încuraja cât mai multe entități să doneze. Din păcate, există deja mult prea multe organizații de acest gen, create doar pentru a evita fiscul. Mai ales în Statele Unite unde numărul acestora este de 1.5 milioane. Aici includem doar cele cu un venit declarat de peste 25.000 dolari, numărul total al acestora fiind implicit mult mai mare. SUA are o populație de 326 milioane de oameni, așadar, doar pe hârtie, incluzând și copii nou născuți, unul din 217 oameni dețin o organizație non-profit… Matematică simplă sau pe înțelesul unora: „Science, Bitch!”.

Gurile rele vorbesc cu voce tare

”Nu e chiar o donație” – Da, am spus asta mai sus, și am spus și de ce.

”Să plătească taxe”. De acord, într-o anumită măsură. Ai văzut schimbări majore provenite din taxele plătite către stat? În afară de cei 50 lei în plus la pensii și dublarea alocației pentru copii? Crezi că interesul principal al statului este să evolueze?

”Să ne dea nouă banii aceștia, oricum are suficienți”. Există o pildă care spune așa: Un profesor s-a hotărât să le dea un test elevilor, tocmai pentru a demonstra egalitatea financiară absolută. La final a luat toate notele și a făcut media. Fiecare dintre elevi a luat nota 8. Următorul test a fost tratat la fel, doar că notele acum au fost de 6 pentru fiecare. Concluzia este că cei slabi au învățat și mai puțin, bazându-se pe cei consecvenți și mai inteligenți. Aceștia din urmă au învățat și ei mai puțin pentru că nu li s-a părut corect să muncească pentru alții și să împartă cu ei notele. QED.

Morala?

Morala este: ”work in progress”. E mult de discutat pe această temă. Se pune și problema că Facebook este deja confundat cu internetul în țările sărace, unde oferă acest serviciu sub forma unui proxy, iar asta înseamnă în principal monopol. Îți dă puțin de gândit.

Este necesar să fim critici, atât cu decizia lui Zuckerberg cât și cu alte decizii similare sau nu, ale unor personalități de la noi. Este în interesul nostru să gândim critic și să punem la îndoială ce vedem și auzim. Este până la urmă singurul mod în care cei care promit ceva de proporții să pună și lucrurile în mișcare.

Nu poți controla direct decizia unui om. Însă dacă mai mulți dintre noi îl întreabă tot timpul ce a făcut cu banii respectivi, e mai greu pentru el să se eschiveze și să îi țină la saltea până uită lumea de ei.