Cum e corect: Whisky sau Whiskey?

Există două modalități de a transcrie numele distilatului meu preferat: whisky sau whiskey. În cele mai multe țări se folosește termenul whisky. De obicei versiunea whiskey este uzitată în Irlanda și Statele Unite. Originea acestui „E” adăugat este destul de neclară, dar se poate presupune că atât distileriile irlandeze cât și cele americane au început să folosească termenul, tocmai pentru a se diferenția de producătorii scoțieni.

Decis să tranșez diferența odată pentru totdeauna într-o discuție cu un irlandez din branșă, i-am cerut să mă lămurească. Răspunsul a venit abrupt și foarte tăios:

Nu noi am adăugat „E”-ul , ci scoțienii l-au scos de zgârciți ce sunt”.

Prin Norma din 17 februarie 2000 cu privire la natura, conținutul, originea, fabricarea, ambalarea, etichetarea, marcarea și calitatea băuturilor alcoolice distilate destinate comercializării, Ministerul Agriculturii și Alimentației din România prevede că whisky este băutura alcoolică obținută prin distilarea unei plămezi din cereale, după zaharisirea prin diastază a malțului conținut în aceasta, cu sau fără enzime naturale, cu fermentare sub acțiunea drojdiilor și distilarea la 94,8% vol., astfel încât distilatul să aibă o aromă și un gust derivate de la materia primă utilizată, urmat de învechirea minimum trei ani în butoaie de stejar, a căror capacitate să nu depășească 700 de litri.

Tocmai ați gustat dintr-o aridă definiție cu accente administrative de factură pur dâmbovițeană, care era cât pe ce să vă taie gustul pentru whisky. Definiția are dreptate, doar că e spusă atât de impersonală încât e pe cale să ucidă peste cinci secole de istorie și povești frumoase care stau în spatele acestei licori minunate numită whisky. Așadar dublul distilat din orz malțificat, învechit minim trei ani de zile, respectiv doi ani pentru americani, în butoaie de stejar, care trebuie să fie second use în Scoția și la prima folosință în America se poate îmbutelia ca purtând numele de whisky sau whiskey doar dacă respectă aceste reguli.

Ca să mai alungăm din amarul definiției românești a whisky-ului, putem continua cu procedeul de producție așa cum este el făcut de către cei de la The Macallan, că doar nu degeaba în ultimul film cu James Bond toată lumea avea câte o sticlă, fie că era de 12, 18 sau 50 de ani vechime, în funcție de importanța rolului primit. Așa plasare de produs într-un film doar Aston Martin mai reușise.

După ce au cules orzul din propria recoltă – orz special creat prin selecţie biologică pentru a îndeplini cerințele celor de la Macallan, boabele sunt lăsate 48 de ore în apă caldă la înmuiere pentru a le crește gradul de umiditate de la 12% la 45%. Urmează alte cinci zile în care începe germinarea. După perioada aceasta, se consideră că orzul are cantitatea optimă de amidon, așa că cerealele sunt trecute printr-un cuptor unde umiditatea este redusă la 5% pentru a ține amidonul captiv.

Orzul malțificat este apoi trecut prin moară, de unde rezultă 70% crupe, 20% coji sau pleavă și 10% faină. Crupele sunt amestecate cu apa încălzită din izvorul propriu și sunt lăsate să fermenteze. Produsului rezultat i se adaugă crema de drojdie și se lasă 56 de ore la fermentat. De fapt, drojdia este cea care convertește amidonul în alcool. Urmează distilarea, când rezultatul fermentării este pompat în cele șapte alambicuri încălzite fie cu gaz, fie electric, rezultatul condensat este ceea ce se cheamă low wine şi are 22% alcool. A doua distilare se face prin celelalte 14 alambicuri denumite Curiously Small Spirit Stills, atât de faimoase, încât sunt reprezentate pe spatele bancnotelor de zece lire emise de Banca Scoţiei. Rezultatul este un alcool de 72% cunoscut ca new make spirit din care se colectează doar 16%, care se pune la învechit. Restul este retrimis la prima distilare unde se amestecă apoi cu low wines.

Whisky-ul de 72% este pus la învechit în cele două tipuri de butoaie: oloroso sherry sau din stejar american. În primele, a fost ţinut vreme de 18 luni sherry-ul, iar în ultimele s-a depozitat burbon din Kentucky vreme de opt ani. Îmbutelierea în sticlele cu forma deja cunoscută din succesul cinematografic  Skyfall, se face abia după ce master blender-ul, adică cel care crează și decide gustul whisky-ului,  a adăugat apă de izvor pentru a mai domoli caracterul băuturii și asta doar dacă e cazul. Continuarea poveștii se află în paharul vostru pe care ați face bine să-l consumați întodeauna cu moderație.

Foto: Ovidiu Tăbăcaru